Wikipedia

Rezultatele căutării

joi, 26 octombrie 2017

PENSIOARĂ, PENSIOARĂ !



PENSIOARĂ, PENSIOARĂ !

Gata ! De amânat, s-a amânat Legea, însă circul continuă pe televiziuni. Nu trece zi ca propaganda să nu-și facă loc pe sticlă. Decizii de ultimă oră !”, Noi vești despre pensii !”, Se măresc pensiile / scad pensiile !”… 
Nebunie !
Olguța, în formă maximă iese la rampă cu noi știri și gulgute. Pentru viitor, bineînțeles ! O veste de ultimă oră anunță creșterea ajutorului social la 640 de lei/lună pentru asistații social. De la 1 ianuarie 2018.
Pomană acordată de ani de zile, din fondul de pensii ! A celor care au cotizat ani și ani. Se ajunge la un paradox nemaiîntîlnit în vreo altă țară a Uniunii Europene ! Pensia minimă a celor cu un stagiu de muncă legal, devine mai  mică decât pomana acordată de guvernarea pesedistă unora care nu au muncit o zi în viața lor ! Se creează o discriminare, care încurajează, totodată nemunca. Dar, securizează votul !...
Liderul national, privind numărul cel mai mare de asistați care primesc pomana, garantată  de stat, este județul Teleorman, unde 2,86% dintre locuitori beneficiau în decembrie 2015 de acest tip de „ajutor”. Urmat de județul Mehedinți, cu un procent de 2,50% și județul Buzău cu 2,42%.  
De fapt, în România, nici la această dată nu se știu / comunică lucruri elementare privind statistica pensionarilor români.
Nu știm nici acum numărul alegătorilor, așa că ce la ne-ar folosi să-l știm pe cel al pensionarilor adevărați ? Ceea ce știm e că peste 55% din pensionarii României s-au prezentat la vot.
Aș vrea să știu câți din cei 4.680.000 de pensionari înregistrați la sfârșitul lunii august 2017, în România au stagiu de cotizare complet ? Câți sunt cu stagiu incomplet ? Câți sunt fără nici o contribuție la fondul de pensii ? Câți sunt pomanagii ? Câți au pensii speciale ș.a.m.d.
Amintesc, stagiul complet de cotizare este în România de 35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru barbați. Cu unele excepții !?!
Aflu, pe surse, că în 2015, numărul asistaților social a fost de 608.200 de persoane, din care 478.200 în sistemul asigurărilor sociale de stat (!), reprezentând 10,2% din totalul pensionarilor din această categorie și 130.000 de persoane din rândul „pensionarilor” proveniţi din agricultura socialistă (28%). De fapt, toți falși pensionari ! Nu am nimic cu ei, dar să nu ia din banii celor care au cotizat. Tot, pe surse, aflu, că peste 49.000 de pensionari autentici au dat colțul în 2016, majoritatea fără a-și consuma banii cotizați de-a lungul anilor de muncă la fondul de pensii !
Mai e o problemă. Gravă. Cea a „pensiilor special” acordate unor categorii de „oameni ai muncii” mai egali decât ceilalți oameni ai muncii. Lumea le cunoaște sub titulatura de „pensii nesimțite”. Cât și ieșirea la pensie pe principiul aiuritoar a nu știu cât din venitul pe ultimele luni ca angajat ! Nu știu cât adevăr este la mijloc, dar vorba lelei Safta „- Nu iese foc fără fum, maică !”. Lucrurile par a fi în ceață. Nu se știe clar pe criterii au fost  acordate și nici cuantumul lor, discrepant față de pensia minima, nu se știe cum a fost stabilit. - Ba se știe ! (tot lelea Safta)
Aud că 2.000 de generali iau pensii cât 25.000 de pensionari ! Lunar. Ăsta e doar un exemplu, pe care îl întâlnim și în alte domenii. L-am preluat, mirat de numărul imens de generali. Nici Germania nu are atâția ! Unde-i onoarea militară, spiritul de solidaritate … Cum pot dormi astfel de oameni când știu că jumătate de țară se zbate în sărăcie cronică ?
Minciuna cu salariile parlamentarilor, care, cică, nu sunt salarii, ci indemnizații, dar li se acordă „pensii nesimțite” pentru cele două-trei zile în care se spetesc muncind în marea Casă a Poporului, e arhicunoscută. Mai sunt și alte zone clar-obscure unde se petrec lucruri nefirești pentru o democrație europeană !
Nu se mai sulfă o vorbă despre cele devalizările repetate ale Fondul naţional de pensii, de ordinul a miliarde de dolari / euro petrecute în perioada postdecembristă, precum și prin activarea acestor pensii speciale, în fapt şi drept ilegale. Cât s-a recuperate din aceste hoții ?
Astfel, cei care fac ca o națiune să evolueze cu adevărat, mă refer la cadrele didactice și cele medicale sunt, în continuare, umilite de guvernanții instalați prin voința populară (18%).
  Unii politruci au un CV de tot râsul, dar ce mai contează, doar scara valorilor în România a fost răsturnată încă de la Contrarevoluția tovarășului Iliescu din seara zilei de 22 decembrie 1989. Sistemul public de pensii este puternic afectat de apariția categoriilor de persoane cu statut „special” care au un mod de calcul total rupt de realitate,  care a dat naștere pensiionarilor de lux și priveligiaților care și au votat legi speciale. Reducerea anormală a vârstei de pensionare în justiție, poliție, armată, servicii, diplomație unde speranța de viață este foarte mare influențează, de asemenea, bugetul. Am văzut cum mulți pensionari de lux se înghesuie să lucreze mai departe, chiar dacă au pensii mari și sănătatea „zdruncinată” de condițiile „inumane” de lucru. Ei, rezistă cu stoicism și nu se mai satură ! 
Până când ?

P.S. a) Văd că alde Copil confundă Patria cu unii din conducătorii ei vremelnici. Nu joacă în echipa țării, pentru că România nu a făcut nimic pentru el. Gândire de gâgă, idee preluată și colegul Ilie Năstase. De Năstase nu mă mir, pe el capul nu l-a dus niciodată la ceva bun, în afară de loviturile măiastre de la tenis. A juca cu numele țării tale pe piept e o un act de mândrie personală și națională ! Patria suntem noi toți, domnilor tenismeni, toți cei 30 de milioane de români răspândiți pe toată planeta. Pe ei îi reprezentăm, nu gașca lui Dragnea și Tăriceanu ! 
S-a ajuns să avem români din Diaspora mai patrioți decât cei de pe plaiuri mioritice. Rușine, tuturor celor care gândesc astfel !   

b) Nicu Dacul scrie: „Dacă un bolnav cu handicap scrie o carte îi tai ajutorul. Dacă un pușcăriaș scrie o carte e recompensat cu reducerea pedepsei. Eu nu pricep.” Nici eu, Nicule !... Deja, mulți foști pușcăriași, recent eliberați pe motiv de condiții inumane, dau lovituri pentru a avea cazarea gratuită peste iarnă. Doar trăim în țara tuturor posibilităților !...

Toate bune ?

N.B. Puteți citi / viziona și un nou episod din Asaltul Balcanilor de Vest (V)
ȘIRAGUL DE PERLE ISTRIAN pe  http://blogulluigabu.blogspot.ro/





Sergiu Găbureac 

VIZITAŢI – http://blogulluigabu.blogspot.ro/,
gsm_as@yahoo.com,  Tel.0731 936.615
Bucureşti - 39

sâmbătă, 21 octombrie 2017

PSD contra PSD ! Se ridică tudosienii !



Se ridică tudosienii !  

Sigur, nu-i poți pune pe toți pesediștii în oala mare a FSN-ului, din care s-au născut, la ordin, zeci și zeci de partide satelit, cu scopul de a curate terenul pentru mastodontul cu picioare de lut din zilele noastre.
Au fost și mai sunt între membrii uriașului partid, oameni raționali. Spun „au fost”, întrucât mulți membri lucizi au fost „sfârtecați” atunci când au sesizat matrapazlâcurile celor puși doar pe distrus și vandalizat țara.
Mulți au fost neutralizați chiar la nivel national, ca să nu mai vorbesc de reducerea lor la tăcere prin județe unde rețele de tip mafiot acționează fără nicio teamă de a fi vreodată destructurate. Rețelele sau dovedit a fi mână în mână chiar cu organele statului puse să vegheze la legalitatea activităților publice și mass media locală. Au propriile ziare, posturi de radio și, mai ales, televiziune. Ceea ce se întâmplă la nivel local, e asemănător cu ceea ce se întâmpla în Italia anilor ‘60. Las Fierbinți, serialul copie palidă a realității româneștii, și altele, de același gen, sunt barometrul prostituției politice in nuce, practicată de mai toate partidele.
Curtea de Conturi a României într-un recent raport, prilejuit de încetarea mandatului echipei Văcăroiu (PSD), arată că țara a fost prăduită de autorități locale cu peste 12-13.000.000.000 de lei. Miliarde și miliarde sifonate din banul public ! Dar, Nicolae Văcăroiu afirmă că cele mai multe prejudicii sunt comise cu bună știință chiar la nivel guvernamental. 
Iată unde a ajuns caracatița românească !
Un pesedist declara săptămâna asta: Ne-am pierdut credibiltatea. Nu mai știm să redăm încrederea românilor. Se știe. În PSD sunt lupte interne de mari proporții. Ele nu transpar în public, întrucât toți, cei cu musca pe căciulă și reformatorii, sunt conștienți că scoaterea lor în public ar duce la implozia partidului. Recentele episoade PSD contra PSD scot, însă, la lumină tot mai mult teama marilor granguri de tăvălugul Justiției și chiar de propriii membri reformatori ai partidului, conștienți că așa nu mai merge.
Liderii actuali PSD&ALDE, lăsăm la o parte calitatea lor de penali și alte acuze justificate, dau în fiecare zi probe uluitoare de rupere totală față de ceea ce se întâmplă cu adevărat în țară.
La împlinirea a o sută de zile al celui de-al doilea guvern al coaliției PSD&ALDE cu UDMR în coadă, care și-a demolat primul guvern la nici șase luni (premieră planetară), bilanțul aplicării la virgulă a propriului program de guvernare e năucitor !
Au ajuns să-și modifice propriile promisiuni la fiecare 24 de ore. După ce ani întregi ne-au făcut capul calendar cu Legea salarizării, acum amână aplicare la calendele grecești. Săptămâna asta, au pus la sertar și mult mediatizata Lege a pensiilor. „Vai, pensiile românilor !?! E gata, e gata ! Noi noutăți privind pensiile românilor ! Mai mulți bani pentru bieții pensionari ! etc. ”Uite-o, nu e !  
Ziarist: - Cum ați renunțat la Legea pensiilor, dle Tăriceanu ? - Cu grijă ! răspunde hlizându-se al doilea om în Statul Român. Brusc manechinul și-a dat seama că „ar fi însemnat să fim nerealişti”. Serios ?
Da, când liderii partidele oponente și specialiștii spuneau că mărirea salariilor și pensiilor sunt nesustenabile, de ce le dădeați cu tifla și lansați zilnic gogoșile cu „banii în buzunarele românilor”. 
Atunci erați creatori de literatură sf ?!? Acum avem creșteri de prețuri și inflație ! E bine ? Nori negri se adună la orizonturile roșii.
Reformatorii PSD îl sprijină tacit pe Tudose. Acest lucru se vede deja cu ochiul liber. Vor și ei deratizare. E doar o chestiune de timp. Cei doi lideri de partide și mafioții lor vor fi înlăturați spre binele propriilor partide și pentru imaginea țării. 
Minciunile sfruntate vehiculate de luni întregi au, totuși, picioare scurte.
Se ridică tudosienii !

ULTIMA ORĂ

Descoperire uluitoare făcută, tot noapte, de Tudorel, Ministrul Justiției. Aproape 4.000 de pușcăriași vor fi eliberați ca efect al „măsurilor compensatorii din cauza condiţiilor grele din penitenciare”. Amintesc că Statul cheltuieşte, lunar, 2.400 de lei pentru un deţinut pe hrană, hrană, pază, transport, curent, educaţie și agrement.
Pe același principiu poate acționa și ministrul sănătății, „eliberând” din spitale pacienții, unde condițiile sunt mult mai proaste !
Până atunci ieșirea, în multe cazuri, se face din păcate pe poarta Sf. Petru.

Toate bune ?





Sergiu Găbureac 

gsm_as@yahoo.com,  Tel.0731 936.615
Bucureşti - 39

miercuri, 18 octombrie 2017

ASALTUL BALCANILOR (V)




ȘIRAGUL DE PERLE ISTRIAN
(RAITE prin U.E. - pagini de jurnal paranormal)

Peninsula Istria este zona cea mai italiană a Croației, întreaga coastă având un aer distinct croato-italian, facilitățile turistice moderne, precum și situri-le arheologice oferind un tur greu de uitat.
Ultimele secole au fost traumatizante pentru aceasta peninsulă, când sub stăpânirea Imperiului Austriac, când a Imperiului Napoleonian, după care a făcut parte timp de 25 de ani din Italia. 
Influențele italiene se simt la tot pasul, principale orășele având o arhitectură stil venețian. 
Am văzut acest lucru din plin și la Dubrovnik, aflat la peste 700 de kilometri depărtare.

Vom vizita, în iureșul arhicunoscut al circuitelor turistice, cele trei stațiuni Poreč și Rovinj și Pula.
În Poreč începem cu Biserica Sf. Eufrasius, intrată în patrimoniul mondial al UNESCO.
O găsim înghesuită pe o străduță tipic venețiană. Bisericuța (sec. VI) impresionează prin absida naosului plină cu fresce dantelate cu aur și pietre prețioase, precum și mozaicul din pardoseală. 
Orășelul (cca 17.000 de porečieni de toate etniile) are un mic centru istoric cu case construite în stil roman, străzile Decumanus și Cardo Maximus fiind întreținute la starea lor originală. 



O scurtă plimbare pe malul mării cu cele două frumoase lagune: Plava Laguna (Laguna Albastră) si Zelena Laguna (Laguna Verde) și la autocar. 
Unde am auzit de Laguna albastră
Un roman sau un film ? Sau amândouă ?
La Poreč mi-a venit o idee-lege. De câte ori intră soția într-un magazin, să aibă dreptul și soțul să intre într-o crâșmă ! Așa ar fi echitabil. Nu ? 
Urmează Rovinj, sat de pescari de-a lungul secolelor, acum este cea mai mediatizată stațiune de pe Coasta Istriei. Tipic italiană.
Autocarul ne lasă la rond. „- Să nu întârziați, autocarul nu stă decât cinci minute !”, ne avertizează a n-șpea oară George.

După azimutul dat, o luăm pe malul Adriaticii, plin cu oferte de croazieră, unele până la Veneția, cu iahturi și vase de epocă. Urcăm străduțele venețiene, cu dale bine lustruite, spre biserica din deal, obiectivul turistic number one.




Trecem printr-un frumos magazin de lumânări parfumate, adevărate sculpturi în miniatură.
Sf. Eufemia, patroana spirituală a orașului, a fost aruncată leilor pentru credința sa creștină, de împăratul Dioclețian, însă leii nu s-au atins de ea.
 Minune !?! 
O să mă etichetați cum vreți, dar mi-a ieșit o fotografie extrem de ciudată !
Paranormal !



Turnul-clopotniță, cel mai înalt din Istria, oferă o imagine de ansamblu asupra orășelului, puțin mai mic decât Poreč
De altfel, și de pe platoul din fața bisericii ai o bună perspectivă asupra zonei.





La coborâre, pe una din străduțe, iau un prim contact cu celebra scriere glagolitică. Când să fac o poză, apare o venerabilă ofuscată
„- No photo !” zice. „- O.K. !”, zic. Neștiind sărmana că deja acționasem.
Trecem prin piața agro-alimentară din buricul târgului, unde uleiul de măsline și celebrele trufe sunt oferta zilei. Roșiile turcești la loc de onoare !


Ei, acum, să caut locul pentru baia visată în Marea Adriatică ! 
Flanăm pe malul abrupt al apei, până ce dau de niște scări. Pe pietre, văd trupurile unor tinere dornice de bronzul Istriei. Las ardeleanca și găsesc scara metalică inoxidabilă descrisă de George în autocar. 
Nu mai aștept o altă invitație și ajung în apa caldă a mării. Sub ochii vigilenți ai ardelencii ! Zona de înot este flancată de un cordon protector. Până aici ! 
Apa are un gust mult mai amar față de cea a mării mioritice. Abia la final, îmi dau seama că nu am papucii speciali de protecție împotriva aricilor de mare. Însă nici aricii nu au știut acest amănunt ! 
S-ar putea să fie și o poveste făcută pentru vânzarea papucilor „speciali”. 


Continuăm plimbarea pe faleză întâlnind, tot mai des, noi locații destinate plajei și băii în Adriatica cea limpede.
Asta e ! Mai tot litoralul croat e fără nisipul fin al plajelor noastre. Compensează, însă, prin calitatea serviciilor. Profesioniste.

 Se pomenește, în documentarul meu, și de un acvariu care datează din anul 1891. La Muzeo civico della Citta di Rovigno am admirat zeci de tablouri ale spaniolului Juan Miro, cel care ne-a ajutat la marile inundații din 1970.








E miezul zilei. Trecem pe nesimțite pe celălalt mal al peninsulei, încât la un moment dat eram ușor dezorientați. Prea semănau locurile ! 
După Eforie Nord și Sud ale lor, așteptăm autocarul la rond. Cum sosisem ceva mai devreme, intru în interiorul restaurantului, unde ne oprisem la terasă pentru a uda geanta cea nouă a ardelencei mele. 
Eram intrigat de muzica de jazz din difuzoare. Interiorul mă dă pe spate. 
Un adevărat muzeu ! 
Autocarul apare din neant spre a ne îndrepta spre cea de a treia stațiune.
Orașul Pola (pentru obsedați Pula - lui George i se umplea gura pronunțând la nesfârșit ultima variantă - nu are semnificația organului de la poale de Carpați) a fost o mare bază navală militară a Austriei habsburgice până la 1918, data dispariției marelui imperiu. De fapt, a marilor imperii !
Este cel mai mare oraș (57.000 de …) al Istriei, 
cu cele mai multe vestigii romane.







Personal mi-a plăcut mai mult decât mult mult lăudatul Rovinj
Amfiteatrul roman construit între anii 27 î.H.- 68 d.H (23 000 de locuri) mi s-a părut mult mai rafinat decât Colosseumul din Roma.





Este, de fapt singurul la care s-au păstrat cele patru turnuri laterale, fiind totodată printre cele șase cele mai mari arene existente în lume.
Acustica perfectă face să fie folosit pentru diverse activități artistice, ceea ce se întâmpla și la ora vizitei noastre.



O luăm după George pe Amfiteatarska uliča și Carrarina uliča și ajungem la două dintre porțile romane. Prin Porta Gemina, cu două intrări, se pătrunde într-un spațiu înverzit, unde trecem de Muzeul de arheologie, în spatele căruia găsim Teatrul mic roman din sec. II și imediat alăturat Castelul înconjurat de o fortăreața militară cu patru bastioane, construită de venețieni în sec. XVII (acum Muzeul de Istorie al Istriei). 

Porta Herculanea este mai puțin spectaculoasă.
Fortăreața este situată pe platoul cel mai înalt al zonei, astfel încât de aici avem perspectiva de sus asupra golfului și orașului vechi.
Ajunși în Uliča Sergijevaca, la capăt vedem Arcul de triumf al Sergiilor, construit în jurul anului 30. Continuând pe aceeași stradă, ne abatem puțin pe Maksimijanova uliča pentru a vedea capela bizantină Sf. Maria Formosa (sec. VI), apoi, ajungem în inima istorică a orașului, vechiul Forum roman construit în sec. I, păstrat ca piață mare și în vremurile medievale.




Aici găsim elegantul Palat Comunal (1296), incluzând în zidurile sale fostul Templu al Dianei. Alăturat admirăm Templul lui Augustus.
Grăbim pașii. Un alt prieten al lui George ne așteaptă la magazinul său la o degustare cu mult lăudata șlivoviță, ce-mi amintește de cooperativa Chițocului copilăriei mele. „-Gică, dă-mi o șliboviță- Cu dulce ? - Cu dulce.” Fără accent!
Chițocenii fiind români veniți de prin Ardeal, de lângă Cojocna, 
acum câteva sute de ani de răul știm noi cui !




Se fac și achiziții de suveniruri. Din Piața Forumului se poate ieși imediat pe malul mării, în strada Riva, pe care se ajunge după câțiva metri de la Catedrala Adormirea Maicii Domnului (sec. VI) refăcută complet în sec. XV-XVI, ulterior fiind adăugată campanila.
Sunt interesat și de noile containere inteligente subterane, tip U.E., pentru gunoiul menajer.








 Continuăm pe lângă portul turistic, și ajungem la parcarea de unde am pornit turul orașului. Incredibil, autocarul ne așteaptă liniștit pe malul mării. 
Numai George e euforic. Să fie prietenul său vinovatul ?
Pornim spre casa provizorie plini de imagini străvechi și informații inedite. 
Ochii își iau rămas bun de la Amfiteatrul ce a dăinuit veacurilor.
A fost o zi de vară plină de soare și veselie !
- Mai ai din slivovița aia, George ?






Sergiu Găbureac 

gsm_as@yahoo.com,  Tel.0731 936.615
Bucureşti - 39