vineri, 2 iunie 2017

HAI-HUI PRIN ARDEAL. Cluj-Napoca.


HAI-HUI PRIN ARDEAL. Cluj-Napoca.

Dacă tot s-au liberalizat zborurile pe plaiurile mioritice, mi-am luat ardeleanca și două nepoate în weekend spre Ardeal. De mult timp voiam să ajung prin anumite locuri din țară. În ultimii zece ani, e mult mai ușor și chiar mai ieftin, să ajungi în orice colț din U.E., dar în România, din cauza monopolului TAROM nu ai cum să-ți împlinești asfel de gânduri. Nu mai vorbesc de mers cu trenul (CFR) pe distanțe mari. Horror !
Eram elev la liceu. Vacanțele le faceam la Chițoc. Drumul de costișă ce duce la Vaslui are vreo 7 kilometri, ușor de parcurs. La întors, e mai dificil, având de urcat pieptiș un deal. Le spuneam celor cu care eram, că voi face un tunel, când voi fi mare. La fel, visam ca legătura între orașe să se facă printr-o rețea de elicoptere. Nu știu ce era în capul meu ! Cred că era efectul lecturilor copilăriei. Trecut-au anii ! Tunelul nu s-a făcut nici în ziua de azi, însă un drum betonat există. Exact până la intrarea în sat ! De-ale tranziției ! Nici rețeaua de elicoptere nu există. 
Noroc că s-a acceptat, în sfârșit, concurența în transportul aerian și în țărișoara noastră ! Așa că rezerv bilete la o companie privată, cazarea pe Booking.com și în ziua plecării atacăm tuspatru Otopeniul.
De la ultima ieșire (Portugalia, unde sunt dator cu ultimul episod), controalele s-au înăsprit. Trec prin portal fără să fiu descălțat și, după un duty free mic-mic, urcăm la bordul Boiengului 737. N-aveai unde arunca un ac ! Și, totuși, o madam …escu e de negăsit ! În sfârșit apare. Se reface numerotarea, răsuflăm ușurați și liber la decolare !
Nu urcăm bine spre albastru infinit și se anunță aterizarea. Abia putem îngurgita sandwich-ul și paharul cu chimicale oferite de companie la bord. Chimicalele erau opționale, putând alege un pahar cu apă plată.
Luăm taxiul, direcția gară, pentru a achiziționarea biletelor de tren pentru următoarele etape. Lăsăm bagajele și începem ziua turistică. Auzisem multe lucruri despre orașul de la poalele Feleacului. 
Acum venea confirmarea. Și la bune și la rele ! 









În cinci minute suntem la Teatrul Național local, unde îi salutăm pe marii noștri enciclopedici Eminescu și Blaga. 
Sala mare, realizată în stil baroc-rococo, a fost inaugurată în 1919 și are o capacitate de o mie de locuri. Documentarul îmi comunică că întreaga operă dramatică a lui Lucian Blaga a fost jucată aici în premieră absolută. 
Tot aici e și Opera. Tot națională !
 


Ne înclinăm la Catedrala Mitropolitană cu hramul Adormirea Maicii Domnului (1933). Este a treia catedrală din România ca înălțime, după cea ortodoxă din Timișoara și cea evanghelică din Sibiu.


Ridic mâna în semn de omagiu spre Avram Iancu (1993, sculptor Ilie Berindei) urcat, cu sprijinul Caritasului (după cum îmi șoptește un localnic), pe un piedestal înalt flancat de masive tulnicărese. Totul amplasat într-o fântână ! Deși contestat, ansamblul statuar mi-a plăcut sau mai bine zis m-am obișnuit cu el după ce am traversat piața de mai multe ori în timpul șederii la Cluj. Napoca.








Piața arată în stil european, totul a fost bine gândit de arhitecți, care au protejat orașul de invazia construcțiilor în stil contemporan. De import.



 Am văzut piste pentru biciclete. Mai puțin, bicicliști !
La fel ca la București, unde tam-tam-ul pe această temă este la cote înalte.


 Când ești în ton cu moda !



Până la următorul obiectiv, fac poze pe bd. Eroilor, inclusiv cu Lupa Capitolina, dăruită în anul 1921 de Roma. Să nu uităm, Clujul este menționat de Claudius Ptolemeu cu numele Napuca. Cea dintâi atestare a Napocii romane constă dintr-o bornă militară din prin anii 107–108. Devine așezare urbană (civitas) în timpul împăratului Hadrian, în anul 124 d. Hr., sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napoca. Ajunsă capitală a provinciei, Napoca este ridicată la rangul de colonia, fiind denumită Colonia Aurelia Napoca, privilegiu acordat de Marc Aureliu sau de Commodus. O platformă cu vestigii romane se găsește în Piața Unirii, locul castrului roman. 


În aceeași piață, se află și impozanta Biserică Sfântul Mihail (1390). De-a lungul timpului, lăcașul a fost biserică luterană, apoi calvinistă, unitariană și în prezent romano-catolică, ca urmare a Contrareformei. În biserică a fost botezat Matei Corvin (1443-1490), ultimul mare rege al Ungariei. De origine română. Pe laterala stângă a bisericii se află grupul statuar dedicat bravului domnitor. În aceeași catedrală, au fost investiți importanți principi ai Transilvaniei Gabriel Bethlen, Sigismund Rákoczi, Sigismund Báthory și Gabriel Báthory.



Pe cele patru laturi ale Pieței Unirii sunt case şi palate (neo)renascentiste, baroce şi eclectice, cum ar fi Palatul Banffi (Muzeul de Artă) şi fostul Continental. Monumentul Memorandiștilor a fost ridicat în anul 1994. 
Văd și grupul statuar închinat eroilor-martiri ai Revoluţiei de la 1989, uciși în aceast loc. De contrarevoluționari.









O luăm încet-încet spre Parcul Central cu vechiul său Cazinou
Atracția pentru nepoate a fost, însă, lacul. Nu am putut refuza plimbarea cu un Ferrari, pilotați fiind de una din rațele de serviciu. Lebedele nu au avut timp de noi, având preocupări gastronomice. 
Parcul are o vechime de peste 180 de ani, găzduind, din 1960, statuile scriitorilor de talie națională Liviu Rebreanu şi George Coşbuc.
Peste drum, se înalță moderna sală Cluj Arena, ce găzduia acum Campionatul European de Baschet.


Urcarea celor 365 de trepte, nu e tocmai ușoară, pentru a ajunge unde, cândva, a fost Cetățuia (sec. XVIII).
Azi se înalță elegantul hotel Belvedere lângă câteva ziduri vechi.
Acum vreo 35 de ani, într-unul din circuitele făcute prin Republica a II-a cu trenul (1.600 Km), nu am găsit locuri la hotelurile din vale. Cu tradiționala bancnotă de  25 de lei în buletin am avut aici cazare și, apoi, din hotel în hotel, am avut rezervare, on telephone, în toate locurile prin care am fost în acea vară de neuitat cu cele mici. Cu nepoatele, altă viață. Documentare pe internet, rezervare avion on line / agenție, rezervări prin Booking.com, „- Plătiți cu cardul sau cash ?”…



Noroc cu o terasă la poalele maiestoasei Cruci a eroilor, refăcută în 1995, după ce ateii neamului au dat-o jos prin anii '50.


  


La picioare, se desfășoară în toată splendoarea, întregul oraș. Greu de urcat, mai greu de coborât ! Așa că apelăm la taxi. Astfel, aflu că și la Cluj sunt oarece probleme cu ambuteiajele, iar poluarea fonică, cauzată de decolarea avioanelor este puternic resimțită. Se caută soluții tot cu transportul în comun. Tramvaie și autobuze, tot mai multe de ultimă generație, străbat arterele orașului. 
Metroul nu e rentabil, deocamdată, la cei doar 400.000 de locuitori.
E timpul prânzului și după o bine meritată odihnă din nou hai-hui prin urbe. 
 O luăm pe str. Avram Iancu, pe lângă Bastionul Croitorilor unde este amplasată statuia lui Baba Novac (1975, sculptor Virgil Fulicea), general al lui Mihai Viteazul, ucis de unguri la 5 februarie 1601.
Din vechea Cetate a Clujului, Bastionul Croitorilor e unul dintre puţinele turnuri de fortificaţie rămas intact. Ca în fiecare cetate transilvană medieval, turnurile erau finanţate de bresle. La subsol găseşti un mic local, unde poţi mânca sau bea o cafea. Nu a fost cazul. 


 Trecem prin fața Facultății de Drept, cu multe amintiri plăcute pentru ardeleanca mea.


Întâmplător sau nu, ajungem la Cimitirul Central
Dacă nu veneam la Cluj-Napoca, aș fi fost la vernisajul expoziției AEROMFILA de la Bacău, ediție dedicată celebrei recordmane mondiale, parașutista Smaranda Brăescu. Cum marea sportivă a fost înmormântată la Cluj, era normal să-i aduc un omagiu. Mai ales că a studiat în același oraș în care am terminat liceul. Bârlad.
Am avut prilejul să văd de unul singur, cu viteză cosmică, impusă de trupa care aștepta nerăbdătoare la ieșire, un adevărat muzeu în aer liber, o colecţie impresionantă de monumente funerare, mausolee şi cripte în stil neoclasic, neogotic, neorenascentist, neobaroc, Art Nouveau, moderniste și … contemporane.












La Casa Matei, casa natală a lui Matei Corvin, e și o galerie de artă cu exponate cam caudate pentru educația mea estetică. Mi se șoptește prin grădina casei, că, de fapt, casa natală e cea de vizavi ! 
De-ale informării, la fața locului !
Toată zona e amenajată pietonal, înţesată cu terase, taverne, cafenele şi tot soiul de tarabe cu suveniruri ... în genul centrului istoric bucureștean. Bineînțeles, la o scară liliputană. 



Din păcate, Clujul văzut noaptea nu este atât de spectaculos. 
Cu mici excepții. Turnul și Teatrul fiind în topul nocturn.

A doua zi, luăm azimutul spre Grădina Botanică, pe aceeași stradă cu cimitirul și Facultatea de Drept. Mă salut cu „custodele cimitirului”, facem stânga și urcăm pe Strada Republicii. Nu este specificată care din cele trei ! 
I-am zis Str. Sănătății întrucât pe laterale sunt tot felul de instituții și cabinete cu profil medical.

Grădina Botanică, fondată în 1920 de profesorul Alexandru Borza, preot și botanist, este cu adevărat deosebită, așa cum Grădina Zoologică din Sibiu pare a fi cea mai bine organizată din cele existente în țară. 











Cele 14 hectare adăpostesc o colecţie impresionantă de plante (cca 11 mii de specii) aduse de pe toate continentele. Am ajuns la Turnul de Apă, la sere (oficiale și neoficiale), am văzut și cele două grădini, japoneză şi romană. Am ascultat ciripitul păsărelelor, așa cum numai în pădurile Chițocului mai auzeam.


  Părăsim cu greu aleile și ne îndreptăm, alene, spre locul de cazare, nu înainte de a mai arunca o privire spre codrul, pe care Luceafărul poeziei românești îl iubea atât de mult. 



În drum spre gară, mai trag câteva cadre cu frumosul oraș.
Gata, ne așteaptă săgeata spre Sighișoara !... 
Via Mediaș, oraș ce nu era prevăzut în program !
Paranormal - 200% !

Toate bune !



Sergiu Găbureac 

gsm_as@yahoo.com,  Tel.0731 936.615
Bucureşti - 39

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu