REUNIRE ori RENUNȚARE
De cinci ani un grup de tineri români, cu
fiecare an din ce în ce mai mulți, derulează tot felul de proiecte, prin care
să sensibilizeze clasa politică românească și românii din interiorul
granițelor, față de situația românilor aflați în afara granițelor.
Sunt lucruri îngropate sub preșul istoriei
după ceea ce a fost la 23 august 1944. Chiar, știe cineva ce a fost, de fapt,
atunci ?
Gheorghiu-Dej n-a scos un cuvânt despre
răpirea unor teritorii românești sau despre situația zecile de mii de
prizonieri de război, duși prin Siberiile sovietice. Are circumstanța situației
în care se afla România. Colonie sovietică pe cel puțin 50 de ani, în urma
Tratatului de la Yalta. În acele condiții, regimul Dej are, totuși, două
reușite pe care nimeni nu le poate contesta. Retragerea trupelor de ocupație
sovietice în 1958 și aplicarea primului program de dezvoltare elaborat pe 15
ani. În martie 1964 a avut loc o discuție cu Moscova pe acest subiect. A urmat celebra
Declarație din aprilie, printre
consecințe fiind și sfârșitul lui Gheorghiu-Dej, plin de legende, după numai un
an. Se derulase doar o treime din acest program, finanțat în mare parte de R. F.
a Germaniei. Puțini cunosc aceste relități. Ceaușescu îl preia fără să-l
modifice prea mult, ajungând să fie un mare tăietor de panglici al obiectivelor
sociale și industriale ce se tot ridicau. Abia după 1974, apare noul program megalomanic
de dezvoltare pe termen lung 1975-1990. Cum s-a derulat și cu ce costuri știm
cu toții. Despre situația teritoriilor pierdute sunt puține intervenții
oficiale, circulând mai mult legende subterane. Abia în şedinţa Comitetului
Politic Executiv din 13 noiembrie 1989, Nicolae Ceauşescu pune pe ordinea de zi
„probleme legate de Moldova sovietică”.
Amintește în acea ședință că a stat de vorbă cu Brejnev, fără rezultate
concrete. De ce a pus subiectul pe tapet la sfârșitul anului 1989 ? Simplu. Sfârșitul
regimurilor comuniste se desfășura cu o viteză uluitoare, România fiind ultima,
care nici măcar nu a schițat un gest de reformă tip „perestroika” și „glasnosti”.
Oricare ar fi răspunsul, e din nou clar, că era prea târziu.
Vin regimurile pseudodemocratice
postdecembriste, când problema teritoriilor aflate sub ocupație străină este
pur și simplu bălmăjită. Este dezavuat celebrul pact Ribbentrop-Molotov de cele
două mari puteri, dar autoritățile românești tac.
Vă aduceți aminte tergiversările practicate
de Ion Iliescu cu șmecheria „podurilor de
flori”. Mai mult regimul Iliescu a fost dispus, în anul 1991, să semneze cu
U.R.S.S. un Tratat de prietenie şi
colaborare, prin care să se recunoască vechile graniţe. Noroc că U.R.S.S.
s-a destrămat și tratatul nu a mai putut fi ratificat.
Președintele Emil Constantinescu nu face
decât să se minuneze „Păstrarea limbii
române şi a identităţii româneşti în Basarabia este un miracol !" „Prin Tratatul cu Ucraina, România a
capitulat necondiţionat, în timp de pace. Mai mult, s-au adus prejudicii şi
Republicii Moldova prin recunoaşterea vechilor graniţe dintre U.R.S.S. şi
România (pe porţiunea Ucrainei), pentru că i-a răpit acesteia, fără a o
consulta, calitatea de riveran la Marea Neagră, ca urmare a înglobării unei
părţi a Basarabiei de Sud în R.S.S. Ucraineană în 1940 (linia Kalinin) şi
recunoaşterea acestei graniţe de România independentă, prin semnarea la
staţiunea Neptun, în 1997, a Tratatului mai sus menţionat.” afirmă tranșant
prof. univ. dr. Aurel Preda.
Cât a fost președinte, Traian Băsescu s-a
făcut că plouă, cu hăhăiturile de rigoare, când se punea problema în discuție.
După ce a terminat cu naveta în dealul Cotroceni, brusc s-a trezit unionismul
prin venele sale, preluând șmecherește tema în favoarea sa.
Interesant e că și mass media românească a
tratat acest subiect cu o indiferență mai mult decât suspectă. Parcă se dăduse
un consemn să nu fie abordat un asemenea subiect ! Așa cum nici despre tezaurul
aflat la Moscova nu se prea vorbește. Partidele evită să pună în programele lor
asemenea puncte fierbinți.
Între timp, apar acești tineri reuniți în Platforma Unionistă ACȚIUNEA 2012, care
nu încetează să uimească cu acțiunile lor inedite tot mai vizibile, atât în R.
Moldova, cât și în România.
Marșul Reunirii din 22 octombrie a.c., deși
nu la nivelul celor anterioare, când au participat zeci de mii de oameni, s-a
desfășurat într-un context special. Alegeri prezidențiale decisive în R.
Moldova și apropiatele alegeri parlamentare în România.
Ce au cerut tinerii la acest marș e un lucru
de bun simț.
Partidele și guvernul României să-și
precizeze poziția față de cererea tinerilor. Dacă R. Moldova cere reunirea cu
țara, în urma referendumului pe care intenționează să-l facă în 2018, cum va
răspunde România ?
DA sau NU ! Simplu ca bună ziua !
De ce se codesc autoritățile românești și
partidele să răspundă clar la această întrebare este pentru mine un mare
mister. Ce fel de conducători și lideri de partid avem ?
Marșul după cum știți a degenerat la
ajungerea în Piața Victoriei. Fiind participant la mai toate marșurile
unioniste, atât la București, cât și la Chișinău, am constatat de data asta o
atitudine extrem de ostilă a Jandarmeriei Române. Îi văzusem în uniformele
scoase din magazie, călcate la dungă și mi-am zis că va fi o sărbătoare. De
unde să bănuiesc că în locul florilor oferite, ei vor scoate bastoanele și vor
opera arestări ! Un spectacol jalnic ! Practic au făcut jocul Rusiei și al lui
Băsescu.
Avem o țară fără pic de patriotism la nivelul
liderilor ? RDG s-a unit cu țara mamă fără nicio convulsie politică. Noi de ce
nu putem ?
Asta să fie poziția Guvernului Cioloș față de
miile de copii care solicită un drept al lor, pe care părinții lor nici nu-l
conștientizează în totalitate ? Sau sistemul mafiot i-a pus o strâmbă ? Îmi
trec tot felul de scenarii prin cap, inclusiv unul venit pe filieră moscovită.
A se vedea furtuna declanșată pe televiziunile aservite.
Oare să fim chiar atât de lași și să
întoarcem spatele fraților noștri de peste Prut ?
Știu că sunt mulți români care nu se gândesc
decât la burta personală, dar tipul ăsta de gândire pitecantropiană nu poate să
se transfere la nivelul guvernului, președinției, parlamentului și al liderilor
de partid, unde cred că mai există puțină rațiune și demnitate națională.
Marea Unire din 1918 a avut loc în condiții
mult mai vitrege: război, foamete, boli, iar noi pe timp de pace o tot dăm
cotită. Chiar nu le e rușine conducătorilor și liderilor noștri ? Cum să faci
un proiect de țară și să nu pui problema reîntregirii neamului ?
Evenimentele sunt în derulare. E limpede că
jandarmii au ridicat mingea la plasă lui Băsescu, care a și apărut congestionat
pe sticlă, precum și liderilor antiunioniști de la Chișinău. Să vedem, cum vor
reacționa ceilalți vizați. Să ne spună clar. Vor sau nu reunirea neamului
românesc ?
De alungat din țară a milioane de români harnici,
profesioniști s-au priceput de minune prin modul lor jalnic de guvernare,
inclusiv regimul Băsescu.
P.S. Cum
sunt furați țăranii români. Primesc din satul copilăriei mele, două vești
triste. Chițocul este o mică localitate de lângă municipiul Vaslui. Exista aici
un iaz, care în vremurile bune producea o cantitate suficientă de pește pentru
aprovizionarea sătenilor.
După Revoluție, în loc să fie dat în
proprietatea satului, așa cum ar fi fost democratic, iazul a intrat pe mâna
mafioților și în scurt timp a fost adus într-o stare jalnică. O baltă
generatoare doar de țânțari !
Aflu, acum, că și pădurea de lângă biserica
satului este pe cale să fie rasă.
Aici în zilele toride ale verii, locuitorii își
găsesc liniștea și buna dispoziție la răcoarea oferită de acest adevărat parc
natural al satului. Fără fonduri europene !
Pădurea nu este una obișnuită. Este, de fapt,
o adevărată grădină botanică, cu zeci și zeci de specii de plante, arbori și
păsări. Prin tăierea pădurii ecosistemul local va fi grav tulburat. Și așa sunt
alunecări de teren prin acele locuri, ele se vor accentua și mai mult.
Cine sunt criminalii (sic!), care și-au
însușit bunurile comunității chițocene, nu-i greu de aflat ? Problema e cum au
obținut aceștia autorizațiile prin care își bat joc un sat întreg ? Ce fac
aleșii locului ? Ce fac autoritățile locale și județene ? Ce face mass media
locală ?
Sau tocmai ei sunt complicii la un asemenea
jaf ?
Să distrugă țara sat cu sat !
Să distrugă țara sat cu sat !
Toate bune !?!
Sergiu Găbureac
VIZITAŢI – http://blogulluigabu.blogspot.ro/,
gsm_as@yahoo.com, Tel.0731 936.615
Bucureşti - 39
Informația, o problemă ? O rezolvăm împreună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu