Tableta nostalgică
SERBAREA SERBĂRILOR
De se întâmpla să fie sfârşitul lui
august,
nu puteai părăsi orașul fără să
treci, seara, prin iarmaroc.
Sărbătoarea laică cea mai aşteptată
din an de la cei mici,
până la cei aflaţi spre apusul
vieţii.
Pregătirile începeau cu săptămâni înainte.
La primăria oraşului venea
starostele iarmarocului, vestitul Iuju,
(ce cutreiera toată Moldova
Reamintesc. Iarmarocul a fost, de-a
lungul timpurilor, forma reprezentativă de organizare a comerţului interior.
Din 1863, la Bârlad, se stabileşte un iarmaroc anual (20-29 august) şi altul
săptămânal (marţea şi joia).
Oborul de vite a fost amplasat mai întâi
lângă Biserica Sf. Voievozi, apoi la Sf. Gheorghe. Dar nu la cele săptămânale
ne vom referim acum, ci la iarmarocul cel mare, cel anual.
Iarmaroacele mari se ţineau cu
prilejul zilei patronului spiritual al oraşului.
Şi, nu se putea iarmaroc fără ...
bâlci.
Cu o noapte-două înainte, curgeau
vagoanele şi camioanele cu echipamentele, rapid montate pentru a începe
distracţia anului.
Tot felul de atracţii: lanţuri
rotitoare, bărci, căluşei, zidul morţii, diverse panarame, la propriu şi la
figurat, cu artiste aduse tocmai de la … Roma (Botoşani), gogoşerii, vată pe
băţ, înghețată, bragă, bere, mititei, roata norocului, încercarea puterii,
tiribombe, butoaie, cojoace, cereale …
Zile de sărbătoare şi profit pentru întreg
oraşul.
Nimeni nu dormea în noaptea
nopţilor, plină de mistere !
Toţi aşteptam bâlciul cel mare, de
la care speram ca o minune să se întâmple. Şi pentru mulţi chiar se întâmpla.
Mai ales pentru cei tineri, la
vârsta primei iubiri.
Transportul se asigura cu: care, căruţe,
ghiociuri, bihunce, şarete, trăsuri, tramcare sau, la Bârlad, cu bastardul lui
Diaconu (un dinozaur auto, un adevărat monstru, cumpărat cu banii proveniţi din
vânzarea florilor).
Şiruri de care trase de plăvani,
aduceau din satele tutovene / vasluiene, copii, babe şi moşnegi, de care
ceilalţi membri ai familiei, oameni în puterea vârstei, aveau grijă să nu fie
păcăliţi sau furaţi de trântorii, dintotdeauna, prezenţi activ la asemenea
aglomerări.
Sau cu diverse produse la vânzare.
Sau cu diverse produse la vânzare.
Lanţurile lui Iuju, bărcile, căişorii,
bicicletele, maşinuţele ... nu aveau odihnă seară de seară. Chiotele, ţipetele,
râsetele, zornăitul lanţurilor depăşeau sonurile fanfarelor din Valea Mare sau
Cozmești, care se întreceau în cântări populare şi a şlagărelor ușoare
ale timpului.
O fotografie la minut, dată după ...
trei zile, făcută la Mireasa, la Foto-lux
sau La grănicerul, era o amintire în
ceaţă pentru anii grei ai bătrâneţii.
Panaramele, dominate de departe de intelectualul Circ Kludski, luptau să obţină favorurile celor veniţi să vadă omul de
gumă, August prostu’ (interzis și el, săracul, prin anii ’50-’60) sau Mărioara
şi Vasilache, precum și alte minuni aduse, an de an, pe post de noutăți
absolute !
„- Lume, lumeee ! Pentru prima oară
în oraşul dumneavoastră !...
„Starurile”, venite de peste mări şi
ţări, îşi puneau viaţa în pericol, la cererea publicului, pentru cinci lei
intrarea generală, trei lei copiii şi femeile.
Şi, intrau bieţii părinţi, doar nu
puteau să-şi lase odraslele să fie mâncate sau atacate, Doamne fereşte !, de
femeia şarpe, sirena vie, femeia păianjen, femeia gigant, femeia cu două
capete, omul cu limbă de bou şi câte alte dihănii, grozav zugrăvite, pe pânza de-afară. Parada era cheia succesului. De
multe ori, aproape jumătate din spectacol.
„- Ce-i pictat afară, înăuntru-i viu
şi natural !”, te asigurau animatorii cu
vorbe pline de accente exotice, cu ținute extravagante, doar-doar vei scoate
leuţii pentru a vedea jigăritele animale ţinute în cuştile din interior.
Totul în frunte cu înfricoșătorul şarpe
„12 metri de la cap la coadă, 9 metri de la coadă la cap, în total 30,
care omoară boul, cu
coada, dintr-o lovitură. Fereşte, bade, să nu te omoare !”
Stripteuzele
timpului, racolate de prin împrejurimi, după un instructaj sumar, erau lansate,
cu surle şi trâmbiţe, pe scena din faţă, la paradă pentru a arăta ce n-a mai
văzut lumea ! „- Afară-i vopsit gardu !” Înăuntru, copii rămâneau uluiţi cum curgeau
bănuţii din urechile unui confrate luat pe sus, în arenă, de către maestrul
prestidigitator. Gheorghe şi Ileana se minunau cum a putut să le ghicească
numele domnu’ cititor de gânduri.
În aglomeraţia bâlciului, auzeai, nu
de puţine ori, „- Prindeţi hoţu !”. Toţi duceau, instinctiv, mâna la buzunar şi
răsuflau uşuraţi.
Numai unul ţipa sfâșietor, stârnind
mila celor din jur.
Răzbunarea pe duşman nu putea fi
potolită decât la omul care-ţi dădea puşca şi trei alice
Zidul morţii făcea mai mult „victime”
în rândul privitorilor, ameţiţi de volutele curajosului motociclist echipat
ca-n Jules Verne.
Gogoaşa înfuriată, mai mult lungă
decât lată, vanilată şi supercrocantă, făcea ravagii, fără nici o discriminare,
de la copii la cei mai distinşi domni însoţiţi de elegantele lor cucoane.
Limonada, berea
Tiribombele stârneau isterii, ca şi
bărcile ce zburau prin aer. Alba-neagra făcea zeci de victime. „- Asta are,
asta n-are, asta nu-i câştigătoare !”
Într-o clipă, se duceau banii
obţinuţi pe-o vacă, un porc sau dintr-o altă afacere abia încheiată. Roata norocului, multiplicată în n-șpe
exemplare, umplea casele cu ghipsuri colorate. Când aveai noroc ! Iar
câştigarea unei sticle cu doi ochi
albaștri, plătită, uneori, de zece ori mai mult
decât una luată de la băcănie, crea
o bucurie de nedescris.
Apăreau pe piaţă recoltele de
fasole, grâu, cartofi, linte, floarea-soarelui ... Noi poloboace aşteptau
botezul focului cu zeama de lemn strâmb.
Apăreau pe piaţă recoltele de
fasole, grâu, cartofi, linte, floarea-soarelui ... Noi poloboace aşteptau
botezul focului cu zeama de lemn strâmb.
Peste care, însuşi Burebista a vrut
să pună oprelişte.
N-a reuşit, bietul rege !
N-a reuşit, bietul rege !
Acum, se încheiau afacerile cele mai
bune. Urma adălmaşul.
Vinul curgea în valuri. Până și bătăile
erau un lucru firesc între flăcăii din satele învecinate, ce se întâlneau, acum,
pe un teren neutru.
Cauza, veche de mii de ani ! Fetele din satul lor, ce făceau ochi dulci
celor din alte sate ! Prin octombrie se înregistrau, de altfel, şi cele mai
multe răpiri sau fugi, deseori abil organizate, de la părinţi.
După zarvă şi negocieri, urma nunta
ca-n poveşti, cu iertăciunile.
Tradiţionale.
Tradiţionale.
Adrenalina era la cote maxime, spre
miezul nopţii.
După care, toţi se retrăgeau,
încet-încet, spre casele lor, întorcând, ades, capul, pentru a mai vedea odată luminile.
Tot mai puțin strălucitoare.
Timp de un an, mulți trăiau cu
nostalgia hărmălaiei din noaptea mirifică.
Iarmarocul îşi muta catrafusele spre
Vaslui (1-8 septembrie), Negreşti, Roman ... după cum erau rânduielile laice și
creştineşti.
Apud Sergiu-Marian Găbureac: Bârladul
de odinioară și în zilele noastre și Pași prin Piatra-Neamț. Editura
Biblioteca Bucureștilor în 2008 și 2011.
Tableta amară.
Poate provoca disconfort la nivelul conștiinței !
Vox populi !
În privința
proiectului Roșia Montana m-am mai pronunțat. Repet. Dacă nu se va da drumul
proiectului Roșia Montană, iar vor boci, unii, pe toate drumurile: „Munții
noștri aur poartă / Noi cerșim din poartă-n poartă”. Dacă i se dă drumul, alții
vor urla: NENOROCIRE ! O să murim cu toții ! Grea alegere !
Am convingerea
că Parlamentul va ști să pună presiune, când va dezbate legea și va decide. S-ar
putea mări redevența și întări condițiile de păstrare a mediului. Cred în
respectarea normelor, întrucât suntem o țară membră a U.E. Condiția e ca acel
contract să fie foarte bine făcut.
Soluția propusă,
legea, nu este vreo șmecherie pontistă, cum insinuează Demisul ! Repet, e o
decizie a naibii de greu de asumat. Doar Parlamentul poate decide. Reprezentanții
poporului. Iar deasupra lui, poporul însuși.Guvernul este un executant, iar
președintele ar trebui să fie neutru.
Atitudinea
oscilantă a șeful de stat (!) nu mă mai miră. A devenit o obișnuință. După ce a
susținut, fățiș, ani de zile proiectul ucigaș, în condiții mult mai rele față
de condițiile recent renegociate, brusc, l-a lovit amnezia și a uitat ce
campanie insistentă făcea mai anii trecuți, pentru implementarea sa ? Cum și-a
dat seama de strategia coerentă a guvernului, a și dat pe goarnă propunerea cu
Referendumul. Ca nici după 24 de ore să o retragă. Știți bine de ce !
Oare nu-i nimeni
capabil să pună cu botul pe labe
Să fie foarte
clar ! Prin forțe proprii nu vom fi în stare să procesăm cele 500.000.000 tone
de halde steril de pe cele 1.258 de ha. Să nu uităm că zona e, deja, grav
poluată, încă din anii '60. Știm ce s-a întâmplat la Baia Mare. Până apar noile
cianuri, ce facem cu cele vechi, de pe timpul ciuruitului ? Mai nou cu muzeu, la cererea turiștilor externi (?!?).
Atunci să-i facem și celuilalt criminal, general Antonescu. Ca să nu facem
discriminări.
Intact Images
Prin Piața
Universității, mulți protestatari onești, dar și multă butaforie / recuzită, poze
de familie ... Presiunea pusă, în plus,
e binevenită. Manipularea postului tv DIGI 24 a fost grosieră. Ca și a altor
tembeliziuni. Imagini nerelevante, dezbateri emoționale, fără argumente concrete. N-ar fi mai bine să
discutăm serios și pragmatic problema ? De aceea, înclin spre Vox populi ! Ca
orice discuție să fie definitiv încheiată.
P.S. Pentru a doua oară, aflu, că „judecătorii” de la Curtea
Constituțională i-au împiedicat pe
români să scape de javre. Maidaneze ! Acum, una a mâncat un copil ! Ce facem ? Așteptăm până când javra cotroceniană va mânca o țară ?
Propun ca cei, care sunt pentru eutanasierea maidanezilor să fie pe post de executanți.
Ați omorât vreodată un câine ? Să vă uitați la privirea lui. O altă problemă la fel de
grea. Să „mulțumim”, în cor, președintelui României socialiste și Demisului,
autointitulat șef de stat ! Pun pariu că mulți nu știu pentru ce ?
Îmi comunică o prietenă, pe Strasse FB, că, noi, românii, am ajuns de
râsul lumii !
Îi răspund public. Nu, draga mea, eram demult de râsul planetei ! Începând din Duminica Orbului 1990 ! Îți reamintești, apelul venerabilului Ion Rațiu ? „Vreți Răsărit, votați pe dl Iliescu, vreți Occident, mă votați pe mine !”.
Îi răspund public. Nu, draga mea, eram demult de râsul planetei ! Începând din Duminica Orbului 1990 ! Îți reamintești, apelul venerabilului Ion Rațiu ? „Vreți Răsărit, votați pe dl Iliescu, vreți Occident, mă votați pe mine !”.
Așa a început democrația-haos în Republica a III-a !
Tot mai mulți
turiști, accidentați prin neagra străinătate, cer disperați ajutorul guvernului.
Nimeni nu întreabă, însă, de ce nu au avut încheiate
asigurări de sănătate ?
Ca să închei în
pur stil dâmbovițean, constat că noile mișcări de protest au apărut pe fondul
unei știri devastatoare. Bianca Drăguşanu NU
SE MAI CĂSĂTOREȘTE !
Propun referendum
și să nu pierdem vremea cu Roșia Montană, maidanezi, Vosganian, Videanu, cu
gaze de șist, economia subterană, și alte berete roșii ?
Disgusting !
Disgusting !
- Să-ți fie rușine, Traiane. Iar ai venit beat acasă !
- Ca să respectăm adevărul nu eu am venit, m-au adus băieții.
Sergiu Gābureac
Tel. 0731 936.615 - 0752 975.130
Bucureşti - 39
Informatia, o problemă ?
O rezolvăm împreună.
Reacții la Sărbătoarea sărbătorilor: „Într-un an,
pe vremea împușcatului, Iuju se duce mai pe înserat acasă la primarul din
Murgeni, ca și în alți ani pentru a vorbi de autorizația pentru iarmaroc, bineînțeles
cu un plocon consistent. E invitat la masă. Când petrecerea era în toi,
primarul, cu nostalgie după vremurile când era tânăr exclamă: "ce a mai
trecut vremea dom-le, parcă mai ieri mă dădeam în lanțuri la iarmaroc !"
La care Iuju zice: - Păi, haideți, s-o facem și acum ! Se urca cu toții în Aro,
ajung în iarmaroc. Îl scoală pe mecanic, ăsta n-avea benzină, îi dă primarul de
la Aro, îi asigură pe fiecare în scaunel și pornește scrânciobul.
Înainte de
a lua viteză, de ce nu s-ar urca și mecanicul în scrânciob ? Jucaria se rotea
din ce în ce mai accelerat, când unul dintre petrecăreți strigă să oprească întrucât
îi venise rău. Dar cine să oprească ? Dimineața, când sătenii duceau vitele la
cireadă, jucaria lui Iuju încă se învârtea, iar tovarășului prim secretar de
partid îi ieșise pe nas învârtitul.” (de la Șt. Carabăț din Bârlad)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu