joi, 25 iulie 2013

DIN NOU DESPRE BIBLIOTECA PUBLICĂ




Tableta poate avea efecte neprevăzute. Se ia cu multă apă.

DIN NOU DESPRE BIBLIOTECA PUBLICĂ  

Mi-am permis, de curând, să sugerez câteva modificări în proiectul Regulament-cadru pentru funcţionarea Bibliotecii Publice, document de maximă importanţă pentru acest tip de biblioteci. Am propus şi o dezbatere publică pentru ca cei interesaţi să-şi prezinte argumentele pentru anumite schimbări în text. De ce am făcut acest gest ? Pentru simplul fapt că am lucrat la mai multe acte legislative privind bibliotecile şi, mai ales, pentru că am constatat că prezentul document postat de Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor şi Bibliotecilor Publice are o structură coerentă.
Prin noul regulament-cadru se urmăreşte, în principal, atât democratizarea activităţii manageriale din biblioteca publică românească, gâtuită de unii neaveniţi de prin Ministerul Culturii, cât şi stabilirea clară a raportului dintre ordonatorul de credite şi Biblioteca Publică.
Am propus şi alte modificări, de mai mică importanţă, dar, fiecare, cu impact în buna funcţionare a acestei instituţii civilizatoare într-o comunitate locală.
Este un lucru cunoscut, că nu în toate bibliotecile publice româneşti a fost o conducere postdecembristă cât de cât democratică. Deseori, a fost autoritară, iar în câteva, a fost curată dictatură, sub protecţii înalte, unde “conducătorii” şi-au bătut efectiv joc de personalul instituţiei şi de banii publici, prin tot felul de inginerii financiare în interes personal. Zilele acestea am primit vestea eliberării, spre bucuria personalului angajat, a unei noi biblioteci judeţene de conducătorul-ciolănar. Una dintre multele lichele instalate imediat după Revoluţie, ca la rivoluţie ! Autor al multor fapte reprobabile, la care autorităţile locale au închis, mai tot timpul, ochii. De pierdut, au pierdut comunitatea, angajaţii şi cetăţenii.
S-a menţinut, în multe locuri, ideea preconcepută că bibliotecarii publici trebuie să fie absolvenţi de filologie. Liceu sau facultate. Neţinându-se cont de elementara realitate că  biblioteca publică achiziţionează, prelucrează, stochează şi pune la dispoziţia membrilor comunităţii documente din toate domeniile cunoaşterii. B Aşa cum Biblioteca Publică este percepută  încă, de mulţi, doar ca instituţie de cultură. În realitate, Biblioteca Publică, deşi are o puternică componentă culturală, aparţine sistemului strategic informaţional al naţiunii.
Observ, de asemenea, că se vehiculează ideea, la fel de falsă, conform căreia unii factori civilizatori sunt mai puţin importanţi decât alţii. Nimic mai neadevărat. În această privinţă, nu se pot face ierarhii. De fiecare factor civilizator (preot, bibliotecar public, cadru didactic, sanitar, agricol, poliţist, avocat …) depinde stabilitatea şi evoluţia unei comunităţi locale. În final, a unei naţiuni. Toţi factorii civilizatori trebuie să aibă salarii asemănătoare. Nu mă refer, aici, la specializări, ci la cele de bază, necesare în orice comunitate. 
Dacă nu e nevoie de acel factor civilizator desfiinţezi postul !?! Dar, nu-ţi baţi joc de oameni, umilindu-i printr-o salarizare indecentă sau prin „asigurarea” unor condiţii de muncă primitive. Cum sunt în peste 95% din bibliotecile publice ale României.
Ministerul Culturii s-a derobat, cu prea mare uşurinţă, de responsabilitatea vegherii asupra respectării legislaţiei şi moralităţii în bibliotecile publice, de multe ori acceptând încălcarea principiilor democratice şi a legislaţiei biblioteconomice, dând cinstea pe ruşine cu relaţii de partid, nepotisme, nemurisme şi alte … isme. Asta, pentru simplu fapt, că în minister nu au existat profesionişti în domeniul biblioteconomic, sarcina fiind asumată, pe bani grei, de amatori în ale biblioteconomiei. Nici la ora când scriu aceste rânduri nu s-a înfiinţat un corp de control biblioteconomic profesionist pentru bibliotecile publice. Au existat tot felul de funcţii în acest minister, mai puţin cea de coordonator pentru bibliotecile publice, ocupată de un specialist în domeniu provenit dintr-o bibliotecă publică, încercându-se o subordodonare faţă de Biblioteca Naţională.
Mulţi fac confuzia între Biblioteca Naţională şi o bibliotecă publică. Ca să numai vorbim de biblioteca specializată. Sunt instituţii diferite, fiecare cu misiuni, scopuri şi obiective speciale. Prima e unică în plan naţional, specializatele au un statut specific, iar biblioteca publică există, conform legii, în toate unităţile administrative-teritoriale (comună, oraş, municipiu). Ar trebui, deoarece sunt comune unde lipseşte cu desăvârşire.
Pentru că aşa vrea primarul, primar ! Legea, pentru el, este o bucată de hârtie. Menţionez că nu a fost aplicat, în anii postdecembrişti, niciun program de construire de sedii tipizate de biblioteci publice, în mediul rural. Deşi se cunoştea faptul, că în anii regimului totalitar, s-a construit un singur sediu special pentru o bibliotecă publică pe teritoriul României ! Sau construit, prin iniţiative locale, demne de laudă, vreo zece biblioteci publice în reşedinţe de judeţ. Şi vrem civilizarea comunităţilor ?
Dacă factorii civilizatori ai unei comunităţi locale nu sunt profesionişti, nu au toate condiţiile de muncă asigurate la standarde minimale, nu se poate vorbi de evoluţie şi civilizarea acelei comunităţi. Dovadă involuţia şi degradarea accentuată a societăţii româneşti, la care asistăm pasivi, prin promovarea şi acceptarea nonvalorilor.
De sus până jos.
Am stat de vorbă cu sute şi sute de bibliotecari, în calitate de formator şi participant la tot felul de întâlniri profesionale, în toţi aceşti ani, şi cunosc bine evenimentele derulate. Am scris şi vorbit, de-a lungul timpului, despre toate acestea:

www.bjastrasibiu.ro/conferinte/66-gabureac.pdf‎,

În cazul de faţă, e bine să aibă loc o dezbatere cu factorii de decizie, cu cei care au înaintat propuneri pentru îmbunătăţirea regulamentului-cadru, precum şi cei interesaţi. Doar aşa poate ieşi un document bun. Numai de bibliotecarii publici depinde întronarea democraţiei în instiuţiile în care lucrează. Prin forme democratice şi nu impuse de neprofesionişti în domeniu, ocupanţii unor funcţii biblioteconomice specializate.

*
Pe colegul, scriitor de fiction, îl informez că Biblioteca Publică nu se ocupă, în principal, de achiziţionarea cărţii beletristice, cum este înclinat să creadă. Ca de altfel mulţi semeni.
Biblioteca Publică are ca misiune de bază stocarea, prelucrarea şi diseminarea INFORMAŢIEI. Din toate domeniile cunoaşterii. Pe orice timp de suport. Punând la dispoziţia utilizatorilor tehnologii de ultimă generaţie în vederea accesării ei în spaţii ultramoderne. Este o instituţie civilizatoare, care funcţionează, acolo unde a existat civilizaţie, de mai bine de 2600 de ani. Pe Terra. Pentru asta şi cetăţeanul roman plăteşte impozite. Ca să aibă asigurate servicii publice: învăţământ (gimnazial), sănătate (servicii generale), acces la informaţia de interes public, linişte şi igienă stradală, dreptate socială … la un nivel logistic şi profesional apropiat de standardele lumii civilizate.
Propaganda comunistă a anulat, premeditate, principala misiune a Bibliotecii Publice. Deoarece nu era interesată ca oamenii să fie informaţi. Să nu se poată descurca singuri. Să fie dependenţi de Stat, implicit Partid. Pentru a fi tot timpul sub control. Aşa cum fac mulţi părinţi cu odraslele lor. Cei mai mulţi tineri ajungând nişte handicapaţi la maturitate. 
Nu s-a practicat în lagărul comunist medicina preventivă, ci cea care te “vindecă”, îndopându-te cu medicamente. Cele mai mute inutile. Nu s-a practicat un învăţământ aplicativ generalizat. Să ai după absolvirea şcolii o minumă calificare, recunoscută oficial, şi cu deprinderi practice în viaţa de zi cu zi. Să ai o condiţie fizică bună, prin practicarea unei discipline sportive. Să fii absolventul unor cursuri minimale, recunoscute oficial: calculator, croitorie, gastronomie, pictură, instrument muzical, şoferie, de electricieni, lăcătuşi, ospătari … Doar teorie şi numai teorie, care de care mai inutilă şi imbecilizantă. Numită generic: cultură generală. Cu foarte mult balast. Cu teorii, scriitori, poeţi impuşi prin manualele şcolare cu pilele momentului politic. De aceea, după absolvire, nimeni nu mai citeşte o carte de beletristică, fiind excedat de grozăviile proletcultiste sau postdecembriste, citite în timpul şcolii. Şi-a pus cineva problema aceasta ? 
Beletristica ajunsese, în anii puterii populare, drog cultural. Eficient. Colecţiile romanelor de dragoste siropoase, de aventuri sau poliţiste, cu final previzibil, situându-se în frunte. Apoi, locul lor a fost preluat de telenovelele de acelaşi tip şi filmele de serie B, C, D …
Văditul scop fiind izolarea faţă de problemele sociale, pe primul plan fiind îndoctrinarea ideologică. În privinţa asta mai nimic nu s-a schimbat nici în present, când se urmăreşte, premeditat, pe toate canalele, saturaţia faţă de politică şi îndepărtarea cetăţeanului faţă de problemele generale ale societăţii. Societatea democratică participativă e un vis pentru noi, românii. Pare tot mai departe. De fapt, rezolvarea problemelor generale (moralitate, educaţie, informare, sănătate, siguranţă publică, dreptate socială …) ar duce la rezolvarea mult mai uşoară a problemelor fiecărui individ. Dar se promovează, intens, ştirile apocaliptice !
Scriitorul de orice gen e primul interesat în promovarea propriilor creaţii. Nu poate avea, aprioric, un tratament special. Statutul unui scriitor se construieşte greu. Nu mai greu ca acela al unui bibliotecar public. Profesionist. Dacă operele sale sunt valoroase, atunci vor fi achiziţionate şi vor intra şi în circuitul comunităţii, prin Biblioteca Publică, dacă nu, NU.

N.B. Fiind în zona juridicului, propun articole de lege care ar rezolva, după părerea mea, câteva probleme ce se vehiculează prin media românească și de care se plăng guvernanții.

CERŞETORI

Articol: Este interzis să li se dea cerşetorilor bani, băuturi sau ţigări.
Se pot da cerşetorilor, după caz, produse alimentare, obiecte de îmbrăcăminte, jucării.
Cerşetorii, care primesc bani, sunt pasibili cu închisoarea între 6 luni şi un an.
Efect. Numărul cerşetorilor ar scădea brusc cu 75%.

PUŞCĂRIAŞI

Articol: Deţinuţii sunt obligaţi-şi plătească întreţinerea pe timpul detenţiei. Dacă nu au posibiltăţi de plată, vor presta obligatoriu activităţi care să acopere cheltuielile de întreţinere.
Efect. Puşcăriile ar trece pe profit într-un an de zile.
Pe timpul lui Ceauşescu erau peste 70.000 de puşcăriaşi. Acum sunt puţin peste 30.000 şi autorităţile se plâng că nu au puşcării ! Sunt atâtea unităţi militare dezafectate, uşor de transformat în spaţii de maximă siguranţă.

CORUPŢIE

Articol: Persoana care a corupt un angajat al statului român, al unei autorităţi centrale sau locale, va primi automat dublul pedepsei persoanei corupte şi confiscarea averii. Tentativa, nedeclarată, se pedepseşte cu închisoare între 2 şi 5 ani.
Efect. Numărul corupătorilor şi al corupţilor ar scădea instantaneu cu peste 90%.

JURNALIŞTI

Articol: Orice informaţie falsă difuzată în presă, pe posturile de radio şi televiziune, conduce automat la anularea dreptului de a practica jurunalismul persoanei care a promovat-o.
Invitatul la o emisiune, care lansează informaţii false, pierde automat dreptul de fi prezent în presă, radio, televiziune timp de un an de zile şi amendat cu minimum 10.000 de lei pentru prejudiciul moral adus ziarului, postului de radio sau televiziune.
Efect. Mass media ar intra rapid în normalitatea ţărilor din Uniunea Europeană.
Apropo de ziarişti. Nu cred că e necesară absolvirea unei Facultăţi de Jurnalism.
Este arhisuficient un curs specializat de câteva luni.
Cu cele zece porunci. Cea mai importantă fiind SĂ NU MINŢI !

   ULTIMA ORĂ !
 
În cazul ANTENA 3, Traian Băsescu cel demis a dat o lecție dură întregii prese românești și, mai ales, tembelviziunilor știriste. În loc să se solidarizeze cu colegii lor hăituiți de procurori, jubilau.  
Asta nu înseamnă că-l iert pentru actele sale iresponsabile împotriva poporului român.
  
NU UITA !

      Pe 29 iulie, între orele 20,30-10,30, aniversăm un an de la alungarea preşedintelui-jucător în mod legal. Dovedit pe deplin.
      Vom ieşi, la Bucureşti în Piaţa Universităţii şi alte pieţe în ţară, pentru a sărbători victoria, băgată sub preş tocmai de cei puşi să vegheze legalitatea.

POPORUL a DECIS ! BĂSESCU e DEMIS !

Toate bune,

    Sergiu Găbureac
VIZITAŢI – http://blogulluigabu.blogspot.ro/,
Tel.  0731 936.615 - 0752 975.130  

Bucureşti - 39
 
Informația, o problemă ?
O rezolvăm împreună.

vineri, 19 iulie 2013

SALUTĂRI din PIATRA-NEAMŢ !






Pagini de jurnal paranormal

HAI, ACASĂ !

Să revii într-un loc, în care ai stat decenii, e ca şi cum ai veni acasă. Te bucuri de fiecare dată, de cum vezi primele imagini cunoscute. Ţi se umple inima când constaţi noutăţi în aspectul oraşului. Te întristezi la vederea unui loc, care, între timp, s-a deteriorat sau nu mai arată cum trebuie.




Plaiul nemţean cuprinde cele mai multe vetre de lumină de pe întinsul României. Lanţul energetic spiritual e fiabil aici. De la începutul lumii actuale. Să fie ăsta secretul tinereţii permanente a arealului de sub piscurile Ceahlăului ?



Muntele sfânt al strămoşilor, strămoşilor noştri plin de megaliţi ce te duc cu gândul la turismul primordial sau la Războiul lumilor. 
E o stare de linişte în toate. Pe stradă, linişte, în cartiere, linişte, pe potecile pădurilor, linişte. Doar prin bucătării auzi zgomot de veselă şi tacâmuri. Mai mereu, la aceleaşi ore. Apoi, linişte, linişte, linişte !
Pe la sărbători, ceva gălăgie, creată de invazia unor venetici. Pentru scurt timp.
*
Trenul intră, viguros, în gara ce se pregăteşte să-şi aniverseze centenarul pe 13 septembrie a.c. Cele trei vagoane, de pe timpul democraţiei populare Dej, pocnesc din toate mădularele şi varsă pi pironul, adus la standarde europene, câţiva călători, printre care şi participanţi la simpozionul de a doua zi. Gara aşteaptă calm tăierea panglicilor, precum şi panglicele pe care le vor scoate autorităţile locale şi naţionale la evenimentul anunţat. E ca o mireasă la cel mai bun cosmetician ! De data asta, a venit cosmeticianul.
Pe zi ce trece mai adaugă ceva.
Sus, văd denumirea staţiei. Strămoşii cunoaşteau bine limba română.


Greu de tot şi cu ortografirea corectă a numelui urbei: Piatra-Neamţ.  Chiar şi cei meniţi să o respecte şi să o promoveze neglijează cratima. Ce reguli gramaticale ? Schilodesc biata limbă română, scris şi oral, nonstop. Pe mail, pe facebook, la radio, tv, oriunde apucă ! Toţi par grăbiţi. Spre ce ?!? Pare de domeniul paranormalului. Programatorii de la Facebook, americani get-beget, scriu în limba română cu diacritice, iar noi, românii, stâlcim, la fiecare tastare, propria limbă ! Actualii, în număr tot mai mare, inclusiv cei cca 3,5 milioane de conaţionali ce folosesc această reţea de socializare, nu mai ştiu de existenţa literelor alfabetului românesc: Ă, ă, Â, â, Î, î, Ş, ş, Ţ, ţ . O lecţie mai dură, nu cred să existe pe acest canal de comunicare. O fi greu să-ţi setezi calculatorul pe limba ta maternă ?
De fapt, aici se face distincţia între un intelectual şi restul ţugulanilor. Alfabetizaţi !?!
*
Soarele străluceşte din plin. E mai cald ca la Bucureşti !?!
De vină-s ăştia cu încălzirea globală, mi-a spus lelea Safta.
Nu apucă taxiul să traverseze centrul şi, brusc, se face noapte.
O aversă, ca pe timpuri, când vremea, cică, era normală, spală strada, maşina, oraşul,
ce se pregătea de eveniment.
Să fi auzit Pinalty că am venit ?!? Nu cred, sunt incognito !
Doar ardeleancă să mă dea de gol. Încă din tren tot aud:
”- Sărut mâna, doamna profesoară ! ”
În următorul minut, soarele e, aproximativ, la locul lui în drum spre culcare (!?).
Piatra, apare acum 1013 ani în Cronica lui Nestor: Korociunov Cameni (Piatra lui Crăciun), alături de Roman (Romanov Torg), Iași (Askai Torg) …, a devenit Piatra-Neamţ după mica Unire, spre a se deosebi de alte Pietre. În total vreo 23, din care cea din Olt, punea serioase probleme. Piatra devine tot mai mult un oraş din Vest. Din vestul Moldovei.
Să vină pompierii, să umple cisternele. Civilizaţia comunistă şi europeană ! Face to face !
Piatra-Neamţ concurează tot mai mult cu orice altă localitate est-europeană trecută prin furcile socialismului / comunismului. În zbor ! Un fost oraş turistic, oficial, începând cu 1923 şi anii următori, care se îndreaptă cu mare viteză spre viitorul oraş turistic, Piatra-Neamţ.
Populaţia a scăzut semnificativ. De la peste 125.000 la 85.055 de locuitori (2011). Din varii motive. Mulţi s-au retras pe la casele părinteşti din jurul Pietrei, unde viaţa e mult mai ieftină. Marea industrie poluantă, generatoare de locuri de muncă, a dispărut.


A rămas prima societate mixtă româno-italiană, performanta RIFIL, condusă, ani de zile, de un manager profesionist. De-al nostru. Alţii, cei mai mulţi supercalificaţi, muncitori, curajoşi, au luat calea bejeniei prin neagra străinătate. Aud că în Canada sunt mulţi pietreni, alţii îmi spun că în Italia ar fi şi mai mulţi ! S-a repetat procedura de la începutul secolului precedent. Primul din familie, ajuns în El Dorado, i-a tras, încet-încet şi pe ceilalţi.
Acum, oraşul e vizibil îmbătrânit.
Am luat drumul Bucureştilor, după trei decenii de la repartizarea pe aceste minunate plaiuri, dintr-un motiv extrem de simplu. Primii nepoţi se apropiau de vârsta începerii studiilor la litere, iar copiii, stabiliţi de ani buni în Bucureşti, nu mai dădeau semne de revenire la poalele Pietricicăi. În plus, în oraş se instala o o linişte, care nu era de bun augur, pentru stilul meu de viaţă. În permanentă mişcare. A fost o mutare excelentă. Unii nu-mi dădeau șase luni în viesparul dâmbovițean. Au trecut,deja, aproape trei cincinale.
Cu folos pentru toate părțile. Sunt convins că marele Protector, manager al programului Homo sapiens (3), mi-a călăuzit paşii. Fie la cerere, fie prin intermediari, luându-mă de urechi şi arătându-mi calea ! Îi mulţumesc în fiecare zi.
Nu sunt bogat, nici sărac. Când am avut nevoie de ceva, întotdeauna, a venit rezolvarea cea mai bună. Cum să nu fiu adeptul evreului, care i-a cerut lui Dumnezeu nu bogăţii fără număr, ci un singur lucru: când are ceva de plată să bage mâna în buzunar şi să scoată exact suma de care avea nevoie. Gata, cu mărturisirile !

Fiţa / fâţa oraşului este tânăra Gondola. Nu, nu-i de origine romă ! 
Portocalie, of course, îşi dă aere pe deasupra urbei, invitând permanent la călătoria, pe care unii o visam de pe timpul ciuruitului. Existau şi proiecte în acest sens.
Din găoacea aeriană, privesc oraşul. Uşor ruginit. La fel ca la Londra, Paris ... din motive, oarecum diferite. Coborâm în Perimetrul 51 de pe culmea Cozlei. 
O construcţie, parcă din Jules Verne, îmi încântă privirile şi simţurile.
Nu e finalizată, dar e, clar, transferată din lumea civilizată.
Pârtia de schi îmi lasă privirea să treacă spre Calea Romanului.










Serviciile, la restaurant, au fost excelente foarte bune, pălinca din partea casei ! Aud că patronul nu este de-al locului. Alt stil, altă educaţie, nu ca prin unele surate din oraş !
La calitatea serviciilor mai au de lucrat pietrenii mei. Altfel, nu vor crea circuitul turistic de altădată. Care îi poate salva şi la care mulţi visează. Împrejurimile de basm, muzeele, aerul nu constituie un argument decisiv, ci calitatea serviciilor. Și-au fost, prin partea locului, crâşmari antedecembrişti de renume. Ehei, Colibele haiducilor
Ce ghiveciuri, ce sarmale, ce tochituri, stropite cu vinuri aduse mai din jios !


Dimineaţă. Soarele strălucitor îmi spune că va fi o zi superbă. În Bucureşti, diluviu !
- Andrei, ai închis geamurile la balcoane ?


Fac turul mic al oraşului: Catedrala Domnească (1498), arhiplină, Turnul lui Ştefan cel Mare (1499), Muzeul Cucuteni, bine organizat în vechiul sediu al Băncii Petrodava,  cu piese de o valoare inestimabilă pentru cultura umanităţii. Numai promovarea acestei comori ar putea crea un adevărat pelerinaj al străinătăţii la Piatra-Neamţ.
Cultura Cucuteni (cca 5500-2750 î.H.), dezvoltată pe teritoriul pe care se află, astăzi, Moldova (inclusiv Basarabia), Bucovina (inclusiv din Ucraina), nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei, a precedat cu sute bune de ani așezările din leagănul lumii:
Sumer și Egiptul.
Ceramica din cultura Cucuteni este unică în lume. Există unele asemănări doar cu o cultură neolitică din China. Apărută la un mileniu. După.





La ceramica tip Cucuteni predomină decorul în spirală, cu numeroase variante și combinații, precum figurine feminine, decorate cu motive geometrice. În plan european singura rivala este, cultura minoică ! Cretanii ştiind să pună  fiecare piesă în valoare .
De reţinut, că populația aparţinătoare Culturii Cucuteni avea o organizare protourbană, cu locuințe spaţioase. Ocupațiile timpului: vânătoarea, agricultura și meșteșugurile casnice: țesutul, olăritul, confecționarea de unelte. La fel ca şi acum.
Prin zona rurală.




Muzeul de Etnografie, Muzeul de Artă, Curtea Domnească (1491) (mostră), Colegiul Naţional Petru Rareş, (1869). În urma vizitei regelui Carol I, din 1877, se ridică actuala clădire dată în folosinţă în 1892, liceu generator de valori locale, naţionale, modiale.
Alături, Biserica Trei Ierahi, Teatrul Tineretului, greu încercat de lăcomia şi obtuzitatea unor autorităţi locale (noroc că sunt trecătoare).
La o azvârlitură de bumerang, Sinagoga, Muzeul de Ştiinţe Naturale cu o superbă colecţie de peşti fosili, scoşi din coasta Pietricicăi, iar mai la vale Muzeul de Istorie.


Unul din artizanii obţinerii Independenţei ţării, Mihail Kogălniceanu, cu oarece interese funciare prin județ, ne invită insistent la vizionarea unor valoroase piese. Mai ales, numismatice. De ordinul miilor. Fiind descoperite pe aici atâtea tezaure, partidul unic a dat dispoziţie să fie transferate pe la alte instituţii. Naţionale !


Aşa au fost fur-luate multe valori culturale ale locului. E timpul restituirilor !
Trec şi pe la bătrâna casă în care a locuit veşnic călătorul Calistrat Hogaş ce ne chema cu Pisicuţa lui pe drumuri de munte.

Partea stângă şi, jos, pe partea dreaptă, demolată.

În apropiere, singurul segment de stradă, din centrul oraşului, de dinainte de război.
Mai sunt câteva insule de oraş european antebelic, strada de la primărie spre stadion fiind edificatoare. Aici se mutaseră vip-urile comuniste, în locul celor trimişi la canal..
La Piatra-Neamţ mai poate fi vizitată o minune.
Unicul sediu de bibliotecă publică construit pe cuprinsul patriei, în epoca de aur !...
Un areal unde poţi rămâne o zi-două fără să ştii când trece timpul.
Sunt atâtea de spus !...
Până şi Primăria a devenit punct de atracţie turistică. Cum ? Vii la Piatra şi să nu-i vezi exponatul principal ? Pinalti, noul Caţavencu, al locului ! Spune, tot lelea Safta. Doar de prin aceste locuri s-a inspirat conu Iancu pentru nemuritoarea scrisoare pierdută ! Afirmă subsemnatul. Noroc că are consilieri buni ! Şi, am înţeles că-i mai şi ascultă ! Mai ales pe cei personali. Uneori. Altfel, n-ar fi primar ! Piatra nu a dus niciodată lipsă de edili vrednici, doar ”vremurile  de aur” au ţinut-o, oarecum, pe loc şi lăcomia unor postdecembrişti.
Chiar a dat și Bucureștilor doi vrednici primari: unul interbelic și unul actual..


Câţiva indivizi, “oameni de bine”, strecuraţi abil la Rivoluţie, pe sub pături, pe lângă pereţi şi apoi, cu mâna până-n umăr în coliva naţională sau judeţeană !
Şi dăi, şi luptă … alte scrisori, bileţele, telegrame, telefoane !…

*
Mi-a displăcut, noua amenajare a piaţetei de la Catedrala Domnească. Unde sunt florile şi gazonul de altădată, ce dădeau viaţă zonei, invadate doar de piatră ?
Nu sunt suficiente cartierele-lagăr, pline de betoane ?




Din fericire, marile blocuri ale epocii Dej, apoi ale celei de aur, îşi reevalueză permanent starea. Arhitecţii au reuşit să atenueze agresivitatea cenuşiului.
Lipsesc, însă, foarte mulţi arbori.

Atentatul are loc, acum. Pe fosta stradă Emil Costinescu, celebru ministru de finanţe liberal, azi tot Republica I ! Castanii centenari cedează şi s-au gândit să-i înlocuiască.
Cu ... platani ! Dacă la Timişoara, alt edil ”inteligent” a plantat palmieri, de ce să nu se facă marea schimbare şi la Piatra ? Lăsaţi castanii la locul lor ! Sunt atâtea străzi golaşe pe care se pot pune platani. Deşi, stejarul şi bradul (argintiu) sunt arborii locului.



Trec Podul Sculy, peste Cuiejdiul deseori năbădăios, neamenajat, încă, cum trebuie. 
Ochii mi se izbesc, a câta oară, de blocul sanitar (laboratoare), plantat premeditat acolo de ateii trecutului de tristă amintire, pentru a obtura privirea spre monumentala biserică Sf. Ioan Botezătorul (Mărăţei). Ce deschidere, cu scări largi şi fântână, aş face !
Peisajul s-ar schimba total prin punerea în valoare a superbei verigi energetice.


Da, lanţul energetic protector mai are foarte puţin şi este adus la standardele biblice.  


Stadionul, european, se pregăteşte de mica aniversare, 20 de ani de la pătrunderea în prima ligă ! Nu pot fi trecute uşor cu vederea câteva meciuri de excepţie.

Iar Peste Vale, după ce treci Bistriţa, te aşteaptă un picnic pe cinste, la concurenţă cu Cercul Gospodinelor de pe Cozla.
Când e cod canicular, ştrandul e la dispoziţia ta, cu toate facilităţile !
Mai e şi hipodromul. 
Dar câte ispite nu sunt la poale de Bahrin şi pe potecile ce duc spre locuri mirifice ?!?...
*
Am participat şi la cea de a XX-a ediţii a simpozionului naţional, de filatelie, cartofilie şi, probabil, la cel mai tare târg al colecţionarilor din Moldova. Ce iute trece timpul ?

 

Eveniment căruia autorităţile ar trebui să-i acorde mai multă atenţie, fiind vector de imagine şi aducător de mulţi turişti, dacă ştii să-l promovezi ! Deocamdată se organizează datorită unor sufletişti. Din târg şi din afara lui. Sub egida Federaţiei Filatelice Române.

*

Autocarul mănâncă jaratecul asfaltului spre Horaiţa (1822-1824), una dintre zecile de monastiri ale ţinutului. Catapeteasma, atipică, a fost executată la Viena. 


  
Jocul norilor este uluitor ! Poate și în memoria marilor filateliști dispăruți, dr Valeriu Neaga fiind unul dintre ei. Iar ospitalitatea călugărilor rămâne nedezminţită. O minune borşul monastiresc oferit cu generozitate. Mai sus, Horăicioara, cuib de vulturi şi loc de detenţie, reculegere impusă, pentru vipurile oficiale şi bisericeşti. Aici ar fi trebuit să fie ”găzduit” becalianul, dacă era recunoscut vip ! E mult mai bine, însă, pentru fariseu, la ... Racova !
Pentru cine cunoaște realitatea concretă.
Aerul tare şi soarele torid ne îndeamnă la depănarea unor amintiri. În drum spre oraş. Se anunţă prima oprire. Nu vroiam să cobor, dar Cineva m-a impulsionat, trezindu-mă pe trotuar. Hai, să o iau spre piaţa cartierului-lagăr, în care am stat ani de zile.
Unde sunt cozile de altădată, din spatele alimentarei, în faţă nu era voie, pentru o jumătate de ulei, lapte, detergenţi, hârtie igienică, zahăr, carne,
pui Fraţii Petreuş, tacâm de stavrid ?...  Dar, ce parizer ! 
Boborul, uită, uită, binefacerile pactului de la Yalta !


Prin piaţă (sâmbătă, ora 5 p.m.), mai nimeni. Deodată, ce-mi văd ochii !?! Celebrii hribi, despre care tot am discutat de vreo săptămână, mă aşteptau pe câteva pagini de ziar. Local. ”- Hai, domnule, i-ai pe toţi că stau aici de vreo două ore. Acum am venit din pădure.”
Mă uit la ofertant. Om cu privire bonomă şi cizme pline de noroi. Uscat. Mă gândesc că a fost Sf. Petru sub acoperire ! Îi iau la preţ fără concurenţă. Aşa m-a învăţat Aronel.
Totul se negociază  ! Nu pot altfel. Mă vede de acolo, de sus, şi mă mustră !
Informez baza. Sunt uşor boscorodit. În aşteptarea sentinţei, dau ocol pe la primele două domicilii pietrene de la etajul VI şi VIII ale primei lame din cartier. Cu patru scări.
Recent colorizată şi umanizată.
Calc aleiile, pline de cireşe uscate, pe care păsările le tratau cu indiferenţă.
Câte amintiri ! Ce ştiu ele ?
Tai, domol, ușor toropit, cartierul şi ţârrrr ... suport consecinţele.
Spălat, curăţat, dat în clocot şi pus la congelator. În punguţe. Hribii.
Pentru curajul meu, în achiziţii bio fortuite, sunt răsplătit regește de bunii mei prieteni, la care am adăstat, cu două borcane cu dulceaţă de cireşe. Mmm ... Mai nou, grămăticii, inclusiv ardeleanca mea, aprobă şi de cireşi.
Acasă, nu am văzut nicio crenguţă prin borcane !
Piatra-Neamţ, o ţintă ideală pentru un weekend larg !
Mai mult, adevărat rai pentru cei greu stresaţi ! Atâta linişte !...


Salutări din Piatra-Neamţ !
Hai, acasă !

P.S. Mulţumiri furnizorilor de imagini,
adăugate la cele ale autorului.

 NU UITA !

      Pe 29 iulie, între orele 20,30-10,30, poporul român aniversează un an de la alungarea preşedintelui-jucător în mod legal. Dovedit pe deplin.
      La Bucureşti în Piaţa Universităţii şi alte pieţe în ţară, pentru a sărbători victoria, băgată sub preş tocmai de cei puşi să vegheze legalitatea.

POPORUL a DECIS ! BĂSESCU e DEMIS !

Toate bune,

    Sergiu Găbureac

Tel.  0731 936.615 - 0752 975.130  

Bucureşti - 39
Informația, o problemă ?
O rezolvăm împreună.