vineri, 31 mai 2013

GÂNDURI (I)






GÂNDURI  (I)
 
Deşi se dau imediat dezminţiri, tembelviziunile, în special, dar şi hotnews-urile, dau, zi de zi, mesaje apocaliptice pe temă dezmembrării USL-ului.
Nu pot crede, deşi vor să ne facă ! Oare într-o Românie apatică nu există oameni, care pot muri pentru o idee ? 
Ideea de demnitate. Sau a ţinerii cuvântului dat.
E timpul ca Ponta şi Antonescu să dovedească încrederea, care li s-a acordat într-un procent atât de mare.
Calm, Victore, calm, Crin ! Măcar voi să aveţi onoare !
Nimic nou sub soare !
O nouă conservă securistă, implantată în PNL, a explodat !
Deşi cei doi lideri au tranşat rapid subiectul SRS, postul securisto-comunistoid RTv dezbate, la nesfârşit, subiectul reluând declaraţii vechi de două-trei zile, o săptămână, o lună … doar, doar !
E clar ! Cei, care au condus premeditat la dezastrul ţării, sunt cuprinşi de panică. Presimt că se apropie momentul când vor trebui să dea socoteală pentru ceea ce au făcut românilor în ultimele decenii.
Nu uitaţi ! Păpuşarii României vor face orice pentru ca proiectul USL să nu fie dus la capăt. Culmea, sunt şi factori externi, care doresc ca acest proiect să nu reuşească !
Pentru ei este mai bun statutul de colonie, acceptat de Demis şi gaşca sa portocalie.
Un amic se plânge ! Păi, cine e vinovat, monşer, că nu ezistă opoziţie ? Nu trebuia ca actuala Opoziţie să se fi gândit la asta când era la Putere ? Credeau că sunt veşnici ! Acum, culeg roadele acelei politici. Să vedem ce vor face şi actualii ! Deocamdată, de bine, de rău, sunt în grafic, deşi păpuşarii vor să-i spulbere !
Cam presimt ce-i aşteaptă cu Antonescu preşedinte.
Un nume predestinat ?!?
Un alt individ, Teodor Drăghici, revoluţionar plătit, cu foncţii, afirmă că mulţi din Piaţa Universităţii au fost plătiţi. Cu câte 50 de lei de diverse forţe interesate. Cine-i individul ?  Unul dintre cei mulţi care s-au repezit din plin la caşcavalul Revoluţiei.
Un alt domn, disident, de prin târgul Ieşilor, nu ştie cum să-şi mai dea importanţă cu rolul său, antemergător, la Revoluţia din Decembrie. Ca mulţi
alţii. Vreau să-i amintesc că hărţuirea de către securitate de prin anii '80 şi mai ales după 1985, a fost floare la ureche. Mizilic !
 Sute de mii români au plătit cu viaţa pentru atitudinile lor anticomuniste, cu două decenii mai înainte. Alte sute de mii de români, au decontat curajul exprimării libere, cu ani grei de închisoare. Şi altele hărţuiri zi şi şi noapte !Ani în şir ! Aşa a dispărut floarea românimii ! Din toate categoriile sociale. Şi am rămas noi, neutrii, laşii, caracudele şi jigodiile, care o facem pe eroii. Din când în când. La zile aniversare !
O să discut într-o bună zi pe larg despre marii ciolănari ai revoluţiei. Poate într-o carte. Şi despre fenomenul Piaţa Universităţii 2012.
Ştim, cu toţii, că mai există români care luptă împotriva imposturii şi a javrelor autoinstalate la cârma ţării ! Media îi ignoră. Nu fac rating ! Piaţa Universităţii 2012 şi alte pieţe rămân o pagină luminoasă în istoria recentă a românilor.
Puţine gesturi de acest gen în ultimele decenii.
De curând a mai murit un pieţar revoluţionar.
Onoare şi pios omagiu, Vasile Neagu !
*
Constat că pierdem la CEDO sute de mii de euro în urma plângerilor depuse de oameni condamnați pe nedrept. Rezultă, firesc, o întrebare. De ce nu sunt puşi să plătească daunele cei care au dat sentinţele ? Altfel ar judeca după aceea !
Conform datelor oficiale, costurile suportate de la buget pentru întreţinerea puşcăriaşilor (31.679 la 31.12.2012) ajung, în medie, la 2.397 de lei. Lunar.
Nu înţeleg de cu puşcăriaşii nu-şi plătesc întreţinerea ! Mai mult aud că, dacă muncesc, li se scurtează pedeapsa. Sunt de acord, dar mai întâi, din banii obţinuţi, să-şi plătească întreţinerea (inclusiv hrana).
De ce trebuie cheltuiţi bani publici pentru cei care încalcă legile ţării ?
În situaţia de faţă, pentru unii, pare mai avantajos să fie la închisoare decât în libertate. Mai ales iarna !
*
Un adevărat circ mediatic. Becali în sus, Becali în jos !...
Lucrurile sunt simple. Becali, un semianalfabet, este victima propriului fariseism. De tip: Dă, Doamne, să nu mă prindă când fur ! Care cumpără ieftin şi vinde scump oameni, pământuri, meciuri pe bani frumoşi ! Apoi, se duce şi dă "dreptul" pe la Muntele Athos şi face diverse fapte de milostenie ! La vedere. Cu circul afferent.
La fariseism, se adaugă infatuarea şi exhibarea continuă. De la palat la palat ! 
Cu Dumnezeu nu se fac astfel de înţelegeri.
Totul se plăteşte, când se umblă cu şmecherii. Tipic dâmboviţene.
N.B. Steaua ar trebui retrogradată pentru omenia din meciul cu Viitorul ! La fel şi Dinamo. Nimeni nu sesizează gravitatea faptelor. Imoralitatea a dus la starea României de azi. Ceea ce se întâmplă de ani buni în fotbalul românesc se va finaliza în curând.  Du-te, Reghe, nu sta în mocirla asta ! O să te tragă la fund, becalianul. Sau şi tu eşti croit din aceeaşi stofă ?
*
Mă bucur că o româncă din Basarabia a cântat româneşte şi s-a calificat în finală. FELICITĂRI, Aliona Munteanu !
Ai dat o lecţie dâmboviţenilor plini de fiţe şi imitatori de limbă ! Asta înseamnă să fii român ! Să ţii la limba ta ! Şi să fii normal.
Păcat de vocea specială a lui Ouatu ! Cezar, dacă ar fi cântat româneşte ar fi avut mult mai mult de câştigat ! Aşa, maimuţărindu-se ”pe engleză”, ca mai toate marile noastre vedete, cu un costum de tot râsul, asortat cu crucea de cocalar, era normal să fie apreciat ca atare. Când vezi ditamai bărbatul îmbrăcat ca o paţachină nu-ţi mai vine să-l votezi, în ciuda vocii de excepție. De data asta am ţinut cu românca din Basarabia !
 
FERICIŢI …
 
Fericiti cei fără cont pe facebook ?!? Şi da, şi nu ! Totul e să nu te plimbi prea mult.
5 Km. Seara de la 8. Şi să ai cu cine !
Altfel, eşti ca la vânătoare. Te poţi culca cu tolba goală, de informaţii.

 
 No, comment !
S-a redeschis pe 13 aprilie
Toate bune !
Sergiu Gãbureac
Tel.  0731 936.615 - 0752 975.130  
 
Bucuresti - 39
Ai nevoie de o informatie ?
Micã, micã ? O rezolvãm împreunã.
 

joi, 23 mai 2013

VEST ... DE VEST ... SPRE VEST … (II) file de jurnal paranormal












VEST ... DE VEST ... SPRE VEST … (II)

- Deşteptarea !...
Trec pe lângă o clădire de ultimă generaţie.
Am crezut că este sediul central al noii Biblioteci Publice din Timişoara.
M-am înşelat. Era un sediu bancar.


Uitasem. Nu eram nici la Paris, nici la Madrid sau măcar la Cluj-Napoca (foto), Râmnicul Vâlcea, Piteşti, Constanţa, Baia Mare, Sibiu ... unde edilii au avut grijă ca accesul la informaţie şi lectură publică să fie asigurat la standarde europene.
Spaţiu, colecţii, tehnologii !
De la această instituţie civilizatoare pleacă evoluţia unei comunităţi locale !
Informaţia = Putere !

Biblioteca oraşului, principala furnizoare de informaţii pentru membrii comunităţii, este tot în aceleaşi spaţii igrasioase şi nefuncţionale.
Trecem Bega. Ne despărţim. Fiecare cu interesele sale.
Consoarta pune cap compas spre cel mai mare mall al târgului, eu la târgul ... colecţionarilor.


Prilejuit de expoziţia naţională 110 ani de activitate filatelică timişană.
Organizatorii merită toate felicitările.
Apogeul a fost atins acum câteva decenii, când existau peste 3.000 de membri ai asociaţiei judeţene de profil.
Nici acum, activitatea nu este mai prejos, deşi mai sunt doar câteva zeci de filatelişti.
Cu asidua contribuţie a Poştei Române şi a căpuşei aferente, Romfilatelia. Din cei peste 85.000 de colecţionari români, de odinioară, mai sunt câteva sute. Amatori de marca poştală românească contemporană !
Greu cu managementul hulpav !
Constat, cu tristeţe, că nici oficiile poştale româneşti nu mai primesc corespondenţa francată cu mărci poştale româneşti !
În ce ţară trăim ?!?
Reunirea familiei are loc în jurul prânzului.
Conform celor dinainte convenite.
Contrar bunului obicei, de data asta eu sunt cel care întârzie !
Duş, prânz, siestă scurtă şi ... şpaţir !...

Obiectivul, Piaţa Unirii, în plin proces de refacere, îmi sugerează una dintre pieţele Madridului.
La Muzeul Banatului, am văzut şi o retrospectivă Corneliu Baba.


Să vezi atâta Baba la un loc nu e de ici-colea !
De la Baba, tributar proletcultismului, la Baba artistul !


Dar câţi oameni de cultură n-au făcut pactul cu diavolul ? Roşu.
Măcar, maestrul a avut şi talent !
În rest, ca mai prin toate muzeele noastre judeţene de artă.
Donaţii, nevândute colecţionarilor, achiziţionate de direcţiile de cultură.
Acum, fără socialistă. În coadă.
Am văzut tablouri reuşite prin galeriile timişorene, însă, cică, nu-s bani de achiziţie !
M-a bucurat, existenţa multor librării.
Înghiţim stradă după stradă, casă după casă, din oraşul vechi.
Cu privirile atârnate de cer, turle, 
balcoane de toate mărimile ...


Edificii vechi, diverse stiluri arhitectonice ce te fac să fii, pentru o clipă, la Budapesta, Praga, Paris sau Milano...


La vederea unora, gândul mă duce spre itinerariul celebrelor case din Barcelona.
O luăm spre campus pe una din străzi. La întâmplare.
Dar, cu siguranţă, spre Vest !
 
Cu opririle de rigoare, pentru a mai scăpa de căldura peste limitele normale ale acestui florar.


Văd două turle ce înţeapă cerul. Iezuiţii ?!?
Firesc gândul se duce spre noul papă !...
De aici până în campus mai sunt cinci minute.
Lângă noi, răsare o jună.
- Departe-i campusul ? întreb pentru confirmare.
- Nu, deloc ! Veniţi cu mine !... 
Ştiţi, astea sunt în stil art nouveau ! 
Păcat că le-au stricat la ultima reparaţie ! Romii …

- Știți, aici e Politehnica.
Clădirea a fost ridicată înainte de primul război. …
Ştiţi, oraşul este multietnic (români, maghiari, ţigani, germani, sârbi, bulgari, ucraineni, slovaci, evrei …), fiecare etnie lăsându-şi amprenta pe clădiri, comportament, cultură ...
Sigur, avem probleme mari cu Biblioteca !
Ştiţi, nu găsesc ceea ce îmi trebuie. Nu sunt cursuri.
Era vorba de biblioteca facultăţii pe care o urma.
- Ştiţi, pe aici sunt foarte multe insemne ale masoneriei ! Tresar. Să-l chem, oare, pe Dan Brown la Timişoara ?
Când aud de masonerie, parcă văd inscripţiile la vedere de pe vilele somptuoase de pe insula Capri.
A tot felul de organizaţii secrete şi ultra enigmatice.
Pline de snobi. Cu ifose afişate în orice ocazie.
Am văzut tot felul de şorţuleţe, mistrii, echere…
Aflasem câte ceva, de tânăr, de la tata şi din alte surse. De fapt, ar exista cu totul 20 de masoni. 
La nivel planetar.
Numai dacă unul dă colţul, se completează echipa.
Schimbăm informaţii. Întreb, uşor maliţios, câte sute de masoni sunt în oraş.
Ştiam eu, ce ştiam ! Fusesem invitat, cu ani în urmă, să activez într-una din multele loji masonice.
Autohtone.
Şi mergem ...
Ne luăm rămas bun cu o reală plăcere şi mulţumire.
- No, departe-i Campusul ?
- Ştiţi, acum îi departe !
Râde ştrengăreşte cu gura până la urechi. Dispare !

Timişoara (Temeschwar, Temeschburg, Temesvár, Темишвар sau Temišvar), cu peste 300.000 de locuitori. Al treilea oraş al ţării.
Practic, un altfel de Berlin. 
Cimişóra veche, un oraş care aşteaptă să fie văruit.
Timişoara comunistă. Ca peste tot, se încearcă o îmblânzire a betoanelor cenuşii. 
În culori mai mult sau mai puţin stridente.
A cărui forţă de muncă, bine formată şi educată, 
aşteaptă să fie corect valorificată.
Turistic, cultural, sportiv, comercial, industrial, economic ...
Am fost în Vest. În vestul României !
GSM la 24 mai 2013













Al Dumneavoastră,
GSM




DUMNEZEU e MAFIOT

Dacă i-aş spune autorului piesei, ce se joacă cu casa închisă (!?) pe malurile Begăi, că i-am dedicat o piesă: Măta-i curvă, i-ar conveni ?
Bineînţeles i-aş demonstra că în piesă nu e tocmai aşa, că de fapt, mama sa nu e chiar curvă, ci …
Stimabililor, autor, regizor, actori, manager de teatru ..., cu asemenea lucruri nu vă jucaţi !
E un sfat creştinesc.
De fapt, totu-i o chestie de marketing. De prost gust. Care arată, a câta oară, cât de cretini suntem ca naţie.
Duceţi-vă, stimabililor, după dealuri !
Altă creaţie terifiantă, care a consolidat, din plin, imaginea României !
De aceea, media franceză i-a şi făcut celebrului regizorului român sceneta S’il vous plaît !
O merită din plin.

Toate bune,

Sergiu Gãbureac
Tel. 0731 936.615 - 0752 975.130
Bucuresti - 39
Ai nevoie de o informatie ?

Micã, micã ? O rezolvãm împreunã.


joi, 16 mai 2013

VEST ... DE VEST ... SPRE VEST … (I)











VEST ... DE VEST ... SPRE VEST … (I)


- Ai luat biletele ?
Bună întrebare ! Eram, deja, în metrou. Urcăm în interregio de Timişoara. Se aşterne la drum cu 32 de minute întârziere. Pregătirea pentru lunga noapte este scurtă. Totul fiind gândit de acasă. Completat cu antrenamente intense de acomodare în spaţii mici. Urc scara şi poposesc în cuşeta destinată. Rezervare specială. Stabilită de ardeleanca mea. În lipsa televizorului, atac Magazinul. Cu ştiri proaspete de secole. Repetitio mater studiorum !
- Da, pe uşă de ce scrie 41 - 43 - 45 ?
- Trebuie să fie locul însoţitoarei !...
Chiar de ce o fi trecut şi 43 ? Nu termin bine gândul şi aud bătăi hotărâte. În prag, o namilă de vreo doi metri. Cu un asemenea gabarit, greu de pătruns în interior.
- Biletele !?!
Am răsuflat uşurat. Nu era el ... însoţitoarea ! Le ia şi dispare.
- L-ai văzut ?, întreb. Era de la CFR ?!?
Stingem lumina. Cea verde, de veghe, mi se fixează în ochi. Hodoronc-tronc, tranca-tranca, târâş-grăpiş, după nouă ore, trenul acoperă cei 462 de km de cale ferată. Românească. În nouă ore eram dus-întors la / de la Londra. Cu avionul. Dar, ce să caut la Londra ?!? Să iau un suc. În tren nu erau asemenea servicii. Corect. Doar aici, vii să dormi.
Am ajuns cu două minute mai devreme. Măi, să fie !?! Plecat-am cu jumate de oră mai târziu şi ajungem cu 120 de secunde mai devreme ! Să vezi, iar primesc felicitări de la NASA pentru noua performanţă ! După cea, de 1 mai muncitoresc, pe ruta Bucureşti-Constanţa. Realizată de CFR&Jandarmeria Română !
Sau să se fi schimbat fusul orar şi nu ne-a anunţat nimeni ?
Coborâm în milenara Timişoară, cucerită de avari pe la anul 553. Locuitorii sunt mândri cu priorităţile lor pe teritoriul românesc: cea mai veche fabrică de bere (1718); Bega, cel mai vechi canal navigabil (1728); primul oraş cu străzi iluminate cu lămpi (1760), apoi cu gaz (1855); primul serviciu telegrafic (1854); prima reţea de telefonie (1881); primul oraş din Europa continentală cu străzi iluminate electric (1884); prima staţie de salvare din Ungaria şi România (1886);  primul meci de fotbal european din România (1889), acum aflat în mare suferinţă; prima stradă asfaltată (1895); primele proiecţii cinematografice (1897); al doilea tramvai electric după cel, din 1894, din Bucureşti (1899). Desigur, şi cu declanşarea  Revoluţiei Române împotriva regimului ceauşist (16 Decembrie 1989).
E 10 Mai. Zi cu mari semnificaţii atât pentru noi, românii, cât şi pentru întreaga omenire. Independenţa, regalitatea, Europa …  Se anunţă o zi plină. Taximetristul ne face le buzunare cu pe de trei preţul normal. Clar ! Suntem în România ! La Timişoara.
Cazare, duş, şpaţir !
Dacă tot am bătut atâta cale, hai o fugă până la Arad ! Să vedem minunile lui Falcă (primar) ! În microbuz, noi şi câţiva concetăţeni. De-ai locului.
Telefonul mă anunţă: Bun venit în Serbia ! Îmi vine alt gând. Întreb cât facem până la Belgrad. Două ore. Las pe data viitoare. Nu am la mine paşaportul.
Trecem prin Vinga, cu celebrele bomboane-bombă de altădată. La Şagu, poliţia ! Mi-l purică pe tânărul şofer cum scrie la carte. Toate procedurile. Oare, pentru a fi siguri, că viaţa noastră e pe mâini bune !?! 
- Aia, ai ? ... Autorizaţia !... Carnetul ... foaia de parcurs ... Nu-i bună asta, alta ! ... diagrama ... Aprinde semnalizarea din dreapta, farul din stânga ... Trage frâna de mână ! ...
Ne cercetează fugar şi pe noi. Călătorii. Eu şi soţia. Oameni de încredere. Eu, cu părul alb. Da, mă gândesc, câţi nu sunt cu părul alb. Mafioţi. Au dreptate oamenii ! Să ne controleze ! Şi pe aici, nu numai prin Cipru. Până la urmă dau liber la decolare, vădit nemulţumiţi.
Nici puştiul n-a vrut să le dea dreptul. Bravo, se schimbă mentalităţile !


Coborâm la noua catedrală şi parcurgem La Rambla arădeană plină de verdele intens al primăverii nebune. Într-o oră, maximum două, fără magazine, am îndeplinit obiectivul.

La Primărie o amenajare de prost cu gust. Pe bani publici. Grei, am înţeles. De la un arădean. Mi-a amintit de Crăciun. Cam pustiu, deşi era o vreme superbă. De weekend.


Revenim la casa temporară. Din cochetul şi aerisitul campus universitar. De vest. Cred că e unic în Republica România. A treia. Se asemănă cu cel din Viena, plasat într-o pădure uriaşă. Parcă, aici, cu mult mai multe terase, baruri, restaurante, şhaormerii, fast-food-uri ... unde se pot sparge, accidental, tot felul de colocvii ! Amintirile mă copleşesc. Atâta tinereţe ! Peste 21.000 de studenţi. Sunt şi magazine diverse cu preţuri mici, mici ! Fără concurenţă ! Pentru studii şi aplicaţii practice la economie ?!? Răutăcisme !
Duş, prânz şi şpaţir !

Catedrala Mitropoliei Banatului ne întâmpină cu multiplele ei turle acoperite cu ceramică colorată smălţuită. Credeam că sunt prin Piatra Moldovei !


  Un amănunt. Catedrala a fost inaugurată în anul 1946 în prezenţa Regelui Mihai și a primului-ministru Petru Groza !?!
  În muzeul de la subsol se află, între cele trei mii de cărţi bisericeşti, Cazania lui Varlaam (1643) şi Noul Testament de la Bălgrad (1648).

    Are 5.000 de locuri, iar Biserica Patriarhiei Române cca 300 de locuri ! Sunt nemernici, proveniţi din moluscă, care comentează în fel şi chip intenţia seculară de a avea şi poporul român o catedrală a neamului, pe măsura istoriei milenare, dacă nu a prezentului !
Străzile din jur amintesc de evenimentele din Decembrie 89. Nici astăzi nu se ştie cine a dus cei peste 40 de morţi (Operaţiunea Trandafirul) la crematoriul din Bucureşti. S-a tot vorbit de diverse scenarii ale Revoluţiei.
Acum, lucrurile sunt clare. Perestroika, glasnosti !… Igen !
Cu noi sau fără noi, revoluţionarii, căderea comunismului din Europa de Est tot s-ar fi petrecut. O ştiau, deja, unii „disidenţi” de după 1985 ! Dar, atunci, mulţi au fost victime ale grupurilor româneşti de interese dornice să acceadă la putere. Şi nu numai la Timişoara. Omagiu !

Obsedant, se manifestă în denumirile instituţiilor bănăţene, cuvântul vest. După cum au mers lucrurile, în ultimele decenii, pare de înţeles.


Sună telefonul. Urmează o seară cu prietenii. Ne întâlnim, normal, într-o bibliotecă din campus, unde citim volume de Heineken, Peroni sau de autori locali Timişoreana, Ursus ... Fiecare, după ce limbă a mai învăţat ! Pe ecrane, rula un remake între foste glorii ale fotbalului românesc. De astă dată, doar multe artificii ! Prin tribunele încinse de oamenii cavernelor contemporani. A doua zi am aflat rezultatul.
Previzibil !...

Al dumneavoastră,












Sergiu Gãbureac
Tel.  0731 936.615 - 0752 975.130  
Bucuresti - 39
 Ai nevoie de o informatie ?
Micã, micã ? O rezolvãm împreunã.