BERLIN, schnell, schnell !
- Ce să
faci la Berlin ?! mă întreabă un prieten umblat prin lume.
- Pentru
că trebuie bifat.
Un unchi
de-al meu a ajuns la Stalingrad şi oasele i-au rămas prin Siberia. Vreo 30 de
ani l-au tot aşteptat, bunica cu tanti naşa, sora ei.
Mi-am zis să-l
răzbun pe unchiul Augustin. Aşa că,
paşol na Berlin !
N-ajung
bine la recepţia hotelului, unde pentru o noapte pe timp de vară nu mi-ar
ajunge venitul pe o lună, şi Herta, recepționera, reacţionează.
- Ce
căutaţi la Berlin ? Aici plouă de două săptămâni întruna. Abia de o oră a stat.
Chiar, ce
căutam la Berlin ? Duş şi pe straße.
Apoi,
cu metroul spre Charlottenburg Schlosse.
O staţie demenţială.
Puteam să vizitez doar staţia şi ar fi fost de ajuns ! Urcăm. Întunericul prinsese lumina soarelui şi câteva instalaţii anemice aruncau waţi după waţi peste o piaţă enormă. Biserica Franceză, Biserica Germană şi palatul, o copie firavă a Schönbrun-ului vienez. Cam prăfuit.
Berlinul, se ştie, e zona de influenţă a familiei Hohenzollern, cea care l-a trimis pe Carol I să ne civilizeze. Grea misiune !
Hopa !
Apare Selena. Gravă, rece şi gravidă. Nu mai contează. E acolo, deasupra
noastră. O luăm spre Kurfürstendamm (nemţii
pudici îi spun Ku-Damm), cu strada străzilor din Berlin. Comparabilă
cu Oxford Street din Londra. Mai
degrabă invers, ca dimensiuni. Însă, nu mi-am adus ardeleanca la cumpărături. Ca
şi la Londra sau Paris sau ...
Dar, nu se poate să nu străbaţi artera.
Toate brandurile renumite
ale lumii sunt cu totul la vedere. Multe necunoscute, încă, pe la noi. Informaţie livrată pe loc, din sursă
sigură. Se vedea atât de bine şi pentru că locaţiile
erau goale, goluţe. Ce să-i faci dacă nu venim în sezon, iar berlinezii nu se
înghesuie mai deloc prin megashopuri.
Ce am
remarcat. Era şi greu de altfel. Berlinul,
din punct de vedere arhitecutural este de două feluri: de vest şi de est.
Berlinezii de un singur fel – japonezi.
Noi, românii, am tot bătut ani de zile moneda despre
comunism. Aici îl vezi, îl simţi la fiecare pas. Marx e printre ei, multiplicat
la scară de masă.
Ştiţi unde fac berlinezii cumpărăturile ? Poate
greşesc, dar aglomeraţia cea mai mare am întâlnit-o în mall-urile din estul Berlinului.
Piaţa Alexanderplatz (total
modernizată) are vreo trei-patru, unde multe preţuri sunt mai jos ca la
Bucureşti. Inclusiv cele alimentare.
Nu
e singura capitală cu asemenea preţuri.
Nu plec fără să gust un Würst stropit cu o stacană de un litru. În dispreţul total al colegei de plapumă, care intră puţin într-un nou mall.
Aştept.
Neutralizez bier-ulşi tot nu apare !
E greu să te hotărăşti, îmi explică cu umerii ridicaţi !
A stat doar câteva minute. Marţiene !
Te uiţi pe stradă şi credeţi-mă, deformaţia profesională mă califică ca pe un individ care ştie
să vadă, nu văd nici un jeep de barosan. Poate au şi ei proştii lor, dar nu sunt deloc
fuduli. Cunoaşteţi vorba strămoşească, perfect ilustrată pe Magherustrasse: prostu nu-i prost destul
dacă …
Nici Mercedesuri nu prea am văzut. Doar prin vitrine. Puţine
automobile pe străzi şi, în general, mărci populare.
Nu întâmplător piaţa cu Tranbanturile urcate pe socluri e ultracentral
poziţionată !
De ce-am zis japonezi ? Vă las să ghiciţi.
Muzeele.
Ca şi alţii, nemţii au avut arheologi de talie planetară. Dau un singur nume Heinrich
Schliemann. Au tot adunat, băieţii ! Aşa că ai ce vedea.
Nefertiti arată
demenţial. Îţi dai seama cât de mult a involuat lumea până la celebra Mona de
la Luvru. Şi e o diferenţă de numai 3.000 de ani.
Unii spun că Nefertiti avea
nasul coroiat.
Însă Nefertiti nu te sufoca cu suta de kile (killer !) a Monei !
Deja,
presimt, că mi-am făcut noi prietene !
În rest,
fibule, mumii, mandibule, sarcofage, inele, brăţări, săbii, ciocane, armuri,
cărămizi, ziduri întregi, porţi, scări … tot tacâmul.
Stop ! Ajung la
pergamente şi suluri de papirus. Citesc, în diagonală, vreo două-trei, înainte
să intru în cea mai mare galerie de artă din lume !?!
Aţi auzit
? S-au descoperit recent, într-o peşteră din Iordania, 70 de cărţi de metal. De
mărimea unui card. Tot prin zona aceea, Perimetrul 0 ! Se mai ridică un văl
privind programul Homo sapiens (3-5)
!
Poate prindem sfârşitul lumii în direct. Ar fi supertare !
Toate se vor împlini la timpul lor ! zis-a apostolul
Luca (1/20).
Nu-mi amintesc
să-l fi citat pe tata. Dacă nu, repet ce zicea preotul Dimitrie: „Ştiinţa e ceea ce vrea religia să ne arate.„
Eram extrem de intrigat la vârsta aceea. Nu înţelegeam de ce preşedintele SUA
stătea în biserică când s-a lansat omul spre Lună. Acum ştiu.
Mai simplu de
atât, nu se poate ! Deja, mi-am făcut alţi
pretini ?
Am pus şi de un symposium. Vă rog să mă ştergeţi din
banca dumneavoastră de date. Vedeţi cât e de uşor !?! Asta-i viaţa !
Au o
insulă a muzeelor, cu puţine lucruri ale locului:
Cu excepţia unor tablouri.
Totul, extrem de bine pus în valoare. De cca două sute de ani. I-au mai
bombardat, unii şi ceilalţi, dar japonezii, scuzaţi, germanii au refăcut totul minuţios
ca-n legenda Meşterului Manole.
Mă tot gândesc, legenda asta chiar o fi a
noastră ?
Aşa am crezut şi despre Ciocârlia.
Până la Bregovici.
Trecem şi
prin replica San Pietro din aceeaşi zonă
a insulei, la o scară mult redusă. Un munte negru ne întreabă agresiv: Ticket ? Ticket ? (noul tip de indulgenţă
catolică !?!). O tăiem spre Poarta Brandenburg.
Nu comentez nimic, despre ţepoiul Fernsehturm din Alexanderplatz,
cu o gogoaşa similară cu cea a lui Ghilduş. Ştiţi dumneavoastră care !
Dar cu
mult mai mare. 358 de metri, în sus, cu totul.
Iar Primăria e tot de piatră. Roşie.
Singurele ce îmblânzesc zona sunt Biserica Sf. Maria şi Fântâna lui
Neptun.
Aşadar, schnell, schnell spre zidul Berlinului, păstrat pe alocuri ca mostră a
gândirii conducătorilor vremelnici ai planetei. Noroc că-s vremelnici !
Dar
câtă suferinţă au generat, astfel de piticanii (la propriu şi la figurat), milioanelor
de semeni ?
Spaţii
largi, care te inhibă.
Le străbaţi fără să ai senzaţia că-ţi va cădea ceva pe cap.
Staţiile au tabele electronice cu sosirea în timp real a ... autobuzului !
La metrou mai înţeleg. E pe dedesubt.
Să-l văd eu pe primarul dâmboviţean ... escu, care va reuşi un asemenea transport în comun la suprafaţă !
Traversăm Friedrichstraße, o comercială dominată
de La Fayette şi alte surate, care mă
urmăresc şi-n vis. Trec
pe lângă tot felul de urşi, simbol al unui mare eveniment, pe lângă Madame
Tussauds, varianta germană, cu Einstein şi ai lui, inclusiv cu Mein Führer,
tot al lor !
Al nostru mai aşteaptă puţin !
Urmează un nou muzeu cu Kennedy,
Gorbi ...
Nu prea înţeleg ce căuta Obama
pe acolo !…
Schließlich, ajungem în faţa celebrei porţi, unde două fiinţe ariane în uniforme est sunt gata
permanent să facă poze cu turiştii. Nu ratez ocazia, dacă tot nu am putut
ajunge aici pe vremea lui Ceaşcă zis Ciuruitul.
Măcar să am o imagine luată de
la faţa locului !
Cum poarta
era deschisă, dăm peste Reichstag. În
ghid scrie negru pe alb vizitare gratuită.
Aiurea, totul e super securizat. S-au schimbat multe de la internetul consultat de mine. Băieţii, în maşini civile, dotate cu
tot felul de tehnologii tip NASA / INS, YWQ o fac pe indiferenţii.
Alţii te anunţă
politicos transparenţa kaput !
Angelica
e extrem de ocupată.
Grup organizat. Rezervare din timp, ceva cunoştinţe etc. etc.
E singurul
loc unde am văzut poliţie !
Voi vedea
interiorul supersticlos pe Google.
Iată avantajele IT-ului !
De multe ori mult mai bine ca în realitate.
E o
linişte în Berlin de-ţi ţiuie urechile ! Nu rataţi, însă, să-l vedeţi. Are multe,
multe lucruri şi locuri interesante. Studiaţi, mai ales, comportamentul
cotidian al celor care îl locuiesc. L-am zărit şi pe Engels printre ei.
E de
neînţeles pentru noi, dâmboviţenii, care tot timpul am mimat. Socialism,
comunism, democraţie ... Care democraţie ?!?
Ştiu, Nordul e nord, Sudul e sud !
Noi nu
suntem nici de colo, nici de dincolo ! Știu, suntem de la poale de Carpați ! Cu miorița personalizată.
Ziua
plecării. Întâmplător, Herta era de tură !
- Aţi
avut mare noroc ! Nu a plouat.
De unde
să ştie ea ce relaţii am SUS ! Ieşim demni pe uşa hotelului. Bura. Ajungem la
aeroport. Începuse diluviu.
Ce umbrelă, ce glugă ! Totul zbura.
Ne era frică că
nu decolează airbus-ul !
Ne-a şuierat
glonţul meteo pe la ureche ! A
meritat.
Eram doar
la Berlin, unde s-a tras din plin !
Trăiască Germanwings !
Toate bune !
București 39
Tel. 0731 936.615 - 0752 975.130
Ai nevoie de o informatie ?
Micã, micã ? O rezolvãm împreunã.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu