vineri, 14 septembrie 2012

BORŞUL DE POTROACE




Vine vremea !
 
Se împlinesc nouă luni de proteste pentru O ROMÂNIE EUROPEANĂ.
E timpul să se nască Demisia javrei-preşedinte !
Dacă nu se va produce pe cale naturală, o echipă de specialişti, selectată din cei 7.403.836 de NIMENI, care l-au demis de facto, vor apela la binecunoscutul procedeu cu forcepsul.
Echipa cu o numeroasă susţinere publică va fi prezentă, seară de seară, la Cotroceni, pentru a fi operaţională la momentul potrivit.

 
Pe scurt ! Pe surse ! Pe scut !  
Răutăcisme de la nunta discretă, supervizată de serviciile secrete 
EBA a ezitat să spună DA la cununia civilă, de teamă să nu o numere Roberta la Referendum şi să iasă cvorumul !
 
Dilemă la Brucsel ! Cum să-i spună europarlamentarei de succesuri: Căsuri de piatră ! sau Casă fără eşece !
 
Socrul-mic a anunţat că se va chinui să-l ţină în funcţie pe Morar, măcar până după luna de miere ...
 
Ce nu a fost voie:
 
- să fie pupată mireasa direct pe botox
- doamnele şi domnişoarele să aibă buzele mai mari ca ale miresei
- să existe apă la masa preşedintelui, ca să nu i se facă rău
- să fie aduse cuburi de gheaţă din Piaţa Universităţii
- să se calce pe Emil Boc
- să se plece băut la volan, înaintea preşedintelui ...
- să fie plicurile nesigilate, iar codul să fie menţionat citeţ în interior.
 
POST FESTUM
 
Majoritatea nuntaşilor a dăruit Ebei, în afară darului prestabilit cu avizul lui Blejnar, abecedare şi pixuri.
 
Elena Udrea a declarat vizibil emoţionată:
- Mă simt ca şi cum s-ar mărita fiică-mea ! Cea vitregă !
 
Socrul mic a comunicat că nu i-a fost uşor să-l accepte pe Sida ginere: - Aş fi preferat pentru Eba un tinichigiu sau un ospătar. Dar seamănă. Hă, hă, hă !...
 
Emil Boc a făcut un scandal monstru pentru că a fost pus la masa copiilor.
 
S-a constatat că Traian Băsescu îi cunoştea, personal, pe toţi chelnerii.
 
Dacă Băsescu nu îndeplinea condiţia impusă, de a ţine nunta la cort, regelea Cioabă nu aducea tainul !
 
Vasile Blaga, buldogul, a trebuit să fie izolat. Începuse să mârâie la socru mare ! 
 
La miezul nopţii, Victor Ponta ar fi furat mireasa şi a cerut, la schimb, demisia micului socru jucător.
 
Adriean Videanu, spun sursele, nu s-a putut abţine. Ar fi furat doar trei maşini şi mai multe bijuterii ale nuntaşilor.
 
Crin Antonescu a refuzat invitaţia, pe motiv că poate dormi la fel de bine şi acasă
 
Patriarhul Daniel n-a cerut bani pentru binecuvântarea dată mirilor, ci doar zeciuiala cuvenită bisericii din dărurile nuntaşilor. Astfel, Catedrala Neamului va fi, cu siguranţă, terminată !
 
Roberta Anastase a declarat că s-a simţit bine alături de cei 18.000 de invitaţi şi cei 13 prieteni ai familiei.
 
Adrian Năstase le-a trimis mirilor o felicitare în care le-a amintit că familia este celula de bază.
 
CCR a validat, după trei ore de aprige dezbateri, actul sexual din noaptea nunţii, urmând să fie publicat imediat în Monitorul Oficial.
 
Familia Băsescu a mulţumit contribuabililor români pentru că au suportat cheltuielile publice (SSP, servicii, jandarmerie, garduri de protecţie, coloane de maşini ...) la nunta privată şi discretă a fetei lu' tata. Vise, tovarăşi, vise !
 
CCR ar fi dat o nouă decizie controversată.
Traian Băsescu a fost declarat socru mare la nunta Ebei, până după preluarea darului !
 
Marele absent de la mega petrecere a fost Dor D. Muncă, votant la referendum !
 
Băsescu a plecat uşor supărat de la nuntă din cauză că tot timpul auzea:  Ai văzut-o pe aia mică a lui tat-său ?
 
Unii l-au întrebat pe Sida dacă Eba a fost fată mare.
A răspuns concis: - După unii, NU, după alţii DA !
 
Marşul miresei a intrat în cartea recordurilor. S-a derulat, timp de o săptămână, în jurul Palatului Cotroceni cu participarea a peste o mie de oameni. Zilnic.
 
La cererea celor 7, 4 milioane marşul continuă cu strigături populare, trecute prin filieră cultă:
Marş, afară, javră ordinară !...
Băsescule, nu rezişti nici cu mii de SRI-işti ! 
 
U.E ştie de ce ! Dar aşteaptă ploile de toamnă, să spele cadavrul politic, după vizita fulger, evident de lucru, a Comisiei de la Veneţia (CCE) !  
 
 
You are receiving this email because you are subscribed to the cause, DEMISIA TRAIAN BASESCU !!!.
To stop receiving emails from this cause, unsubscribe from this cause.
Causes.com
DEMISIA TRAIAN BASESCU !!!
Posted by Ciucuda Dan (cause leader)
video
ROMANI LIBERI  !
Videoclipul va prezinta: Ultimii ROMANI LIBERI ! Sunt cu miile. TU mai esti LIBER? Vezi si AICI: http://links.causes.com/s/clDN8i?r=bCaP Si vei gasi raspunsul la intrebarea "Cand oamenii devin cu adevarat liberi". See more
Watch the Video
View, share, or add a comment:
http://links.causes.com/s/clDN8f?r=bCaP
   Pe scurt

Cu Schengenul, e clar !
Cum acceptăm vameşi UE la Prut şi în viitorul apropiat pe Nistru,
vom intra în mama noastră, Europa, via UE.
Asta o ştia javra de Băsescu de mult timp, dar cum să renunţe la şpăgarii lui ce-i care îi livrează milioanele cu care abia îşi întreţine existenţa ? 
În sine, poate, că nu ar fi rea soluţia ! 
Doar şi austriecii au adus vameşi secui, acum câteva secole bune, pe arcul Carpaţilor.
N-au avut deloc încredere în ungurii aliaţi. Igen ?
 
Mamă ! Ce faţă de Elţân are doamna preşedinte ! A Lituaniei !
Pare că bea vodca pe post de sirop de afine.
Şi unde sunt afine mai bune ca la Cotro srl ?
Se pare că după o duşcă a început să dea meditaţii românilor !
Atenţie, domnu’ preşedinte-javră, aia nu-i şef de stat ! 
E preşedinte de ţară, membră U.E. ! Nu slugă, ca tine. Got it ?
 
PUB-ul continuă să ceară cele stabilite la 13 ianuarie 2012.
Reformarea instituţiilor statului şi eliberarea României de
gaşca de lichele portocalii, susţinută de Sam&Co.  
Chiar dacă mama tâmpiţilor din România este permanent gravidă,
se mai nasc şi oameni demni, cu coloană vertebrală şi cu ceva neuroni.
Când am spus că avem o javră pe post de preşedinte, ştiam bine ce spun.
Javra-preşedinte, demisă de poporul român, atât cât mai e, trebuie să plece !
S-a dovedit din plin cu ce lepră avem de-a face.
Altfel, linişte în ţară nu va fi !
 
Auzi întrebare ? Cum, pe cine reprezintă bişniţarul la Bruxelles ? Reprezintă pe javra-preşedinte, demisă de propriul popor !
N-aţi văzut că şi-a tras şi firmă nouă la Cotro srl ?
Ce importanţă îşi mai dădea aseară cu problem, care aparţin guvernului,
de credeai că-i mama Omida !
 
Ultima oră !
 
MODELUL PUTIN, IMPLEMENTAT ÎN ROMÂNIA !
 
V-am spus că Forţa Civică (?) e un proiect politic mort din faşă !
Un fost şef de servicii secrete, provenit din nomenclatura utecistă, îşi trage partid. Culmea, de dreapta !
Doamnă Reding, pe când o întâlnire, cu fast, la Bruxelles cu Forţă Civică, uşor secretă, a lui 007 de România ?
Halal, stat membru al Uniunii Europene cu o javră de preşedinte comunist şi bişniţar pe deasupra !
Din moment ce dreapta e ocupată, în România, de un partid puternic, cu tradiţie, Partidul Naţional Liberal, unde tot încearcă băieţii deştepţi să se infiltraze ?
Vor să creeze senzaţia că nu există dreapta. Să o populeze ei. Cu cine ?
Cu alde spy-ul MRU 007, cunoscutul nomenclaturist utecist,  Preda I, II, III ... Neamţu, noua lichea politică, dra Macovei şi alte cotarle cu iz totalitar, colegi de-ai ...!
Pedeleiii, transferaţi într-o noapte de la stânga la dreapta de către javra-şef Băsescu Traian, vor să fie Albă ca Zăpada, când sunt toţi ciume portocalii ?
Folosiţi, la greu, noul Vanish Reding scos de Comisia de la Veneţia, la sugestia Angelikăi, marchiza Europei ! Poate, poate !
Văd că buldogul de serviciu îi tot dă cu guvernarea socialistă din România.
Altă manipulare grosieră ! Ca şi cea cui frauda la referendum, pe care parchetarii demisului au sarcină să o pună în dosare, ca judecătorii să o albească. E sarcină de partid.
Cum au făcut şi anumite javre CCR-iste. La ordin, căci nu vroiau să facă puşcărie ! Astea, da, declaraţii !
E atât de clar că USL-ul, o alianţă între stânga şi dreapta politică românească, fără sprijin mondial, s-a făcut în ideea de a elimina ciuma portocalie de stânga-centru-dreapta-sus-jos susţinută amarnic de Unchiul Sam&Co.
Om fi noi luaţi de proşti, dar nici chiar aşa ! E simplu ca bună ziua !
Guvernarea este, dacă vreţi, de salvare a naţiunii de regimul bunului plac al preşedintelui-jucător, Băsescu Traian. O javră ? Aţi ghicit ! Ordinară.
Demis de cei 7,4 milioane de cetăţeni români şi nu de etnie maghiară, care nu s-a băgat (la ordinul lui Orban I al Ungariei), români cu simţul onoarei şi demnităţii naţionale.
De ce, javră ? În curând, după cum am promis, îi voi reaminti.
Am primit foarte multe completări. Mulţumiri ! Am de unde alege.
Concluzia e una singură.
Marş, afară ... !... Iarăşi aţi ghicit ! Ordinară. Rea de tot !
La Strassbourg, madame Reding a făcut-o de cacao !
Şi-a pus poalele-n cap, de brâu cu dra procuror Monica, care se credea pe la B1. Se pare că nu toţi europarlamentarii sunt tip Eba !
Spre noi succesuri, tovarăşi !
 
Mihai Răzvan Ungureanu: „Şansa mea e că, încă, n-am avut timp să fac tâmpenii”
Ba da, şi încă dintre cele mai mari. Printre altele , ai fost primul director de servicii secrete dintr-o ţară, cică europeană şi membră U.E., care a făcut un guvern în timpul funcţiei. Ai uitat, mutecistule ? Numai pentru asta şi trebuie să dispari din viaţa politică, javră. ordinară. La fel de ordinară ca şi stăpânul Busescu.
 
Şi, totuşi, sunt şi bărbaţi prin U.E. !
 

 Toate bune !

marți, 11 septembrie 2012

DOR de ALTĂDATĂ

CHIŢOC. File de jurnal paranormal






 DOR de ALTĂDATĂ

  Am fost plecat câteva zile în zone, fără semnal şi unde radio de tot felul, pline de amintiri de acum un secol. Mi s-a întâmplat să primesc invitaţia, de a revedea locurile copilăriei şi a vacanţelor de neuitat,
la împlinirea vârstei-prag.
Când legiuitorul îţi spune că ai muncit destul şi trebuie să binemeriţi recunoaşterea muncii tale (!). De fapt, să ţi se restituie o mică parte din contribuţia dată, din leafa ta, de-a lungul anilor.
Nu mai fusesem, decenii bune, prin acele locuri, după ce părinţii au venit la casa bunicilor din Bârlad. Nu puteam rata ocazia ivită. Nu eram la prima tentativă de a o lua spre acele locuri ale unor timpuri demult apuse.
Dar nu, întotdeauna, e cum vrea omul !


Asemenea, sergentului ce urca agale drumul de costişă, Loganul bunului meu prieten, din lumea cărţilor vasluiene, sforăia pe drumul de la Cioată.
Un rest al falnicului stejar misterios, făcut scrum de un fulger în plină vară.
Legenda, cu tot soiul de întâmplări ciudate, circulă şi azi, iar unii văd, din când în când, flăcări jucăuşe, albăstrui, prin partea locului.
Nerăbdarea creşte şi pielea se face de găină.
Satul, dintre colinele molcome ale Moldovei, se deschide în faţa ochilor.
Şoseaua din beton se termină brusc la intrarea în sat !?!
Cred că numai la români se pot întâmpla astfel de lucruri.
Logica mă împinge la finalizarea ei dincolo de sat, dar asta e doar logica mea, nu şi a decidenţilor locali, aflaţi la distanţă. La centrul comunal.
Trecem pe lângă iazul multisecular, de pe vremea lui Ştefan, marele reformator, care a obligat toate satele să îşi creeze o alternativă la 
hrana cea de toate zilele.
Cum mediul era propice Moldovei şi azi întâlnim asemenea oaze dătătoare de mâncarea săracului. Numai că gestionarea lor numai aparţine obştii, ci unor forţe obscure şi lacome doar de profit.
Amenajarea lacului lasă mult de dorit.
Cu un singur buldozer s-ar putea reface sistemul de altădată. Cine ? Mai bine un teren de fotbal în pantă ! Sau un parc natural în mijlocul satului !
Bani europeni aruncaţi în buzunarele hulpave ale românilor descurcăreţi.
Colinele, cu codri seculari, înconjoară satul pe trei părţi, creând un spaţiu ce ţine numai de planurile lui Dumnezeu. Arborii seculari numai există, dar e bine că s-au făcut împăduri şi o altă generaţie de stejari, fagi, carpeni, frasini, tei, paltini, cireşi sălbatici, corni, asistă tăcută şi ocrotitoare la viaţa tihnită a satului.
Aflat într-o agonie evidentă, ca mai toată ţara.
E zi de mare sărbătoare creştinească. Oamenii sunt la hramul
Bisericii Naşterea Maicii Domnului din Chiţoc, ctitoria enigmaticului Ştefan Angheluţă, care a făcut şi o şcoală pe la 1855. Aici au desluşit buchea cărţii şi s-au pregătit pentru viaţa religioasă mulţi slujitori, printre care şi
marele episcop-cărturar Ioan Antonovici.



Revăd zeci de chipuri, asemenea lui Făt-Frumos, venit din Valea Plângerii. În rest nicio asemănare. Timpul a trecut prin noi şi greu recunosc pe cineva dacă nu-mi spune de-al cui este. Şi-atunci se rupe o pânză. Se deschide un fişier. Amintirile şi emoţiile năvălesc prin toate sinapsele şi conexiunile.
- Dumneata de-al cui eşti ? - Eu sunt a lui … - Aha, ai casa pe uliţa aceea ?!
- Da, da, da !
- Eşti nepotul lui moş Ştefan, care avea cel mai mare teasc din sat,
cu două roţi, de presat strugurii ?
- Da, da, da !...  - Nu, nu, nu !... - Da, da, da !...
O revedere cu prietene şi prieteni din copilărie. Mă mir cum îmi revin în memorie secvenţe demult ascunse. Imagini pe care le credeam pierdute.


Nu întâmplător suntem dotaţi cu cele mai puternice computere.
Cu mult peste parodiile inventate de om. Şi de care suntem dependenţi.
Numai că ale noastre sunt setate şi programate în alte depărtări stelare !
Şi nu folosim decât 5-10% din capacitatea softului implementat.
Nu întotdeauna în scopuri nobile.
Ce pleacă spre centrul de comandă la termene incontrolabile
de medicii specialişti şi electroniştii terrieni ! Aici e marea enigmă !



„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / şi nu ucid cu mintea tainele …”


Vrednicul preot Iulian, adevărat urmaş al tatălui meu, care a păstorit aici aproape treizeci de ani, mă duce direct în clopotniţa, ce se înalţă mândră deasupra bisericii, recent consolidată şi în curs de restaurare.
E clar că ştie multe dintre isprăvile făcute de subsemnatul şi prietenii lui prin copilărie. Fapte comunicate de analistele locale: lelea Maranda sau Porfira.
Ştia de urcatul pe biserică, spre îngrijorarea părinţilor, despre genocidul cucuvelelor aciuate prin podul bisericii, pe care vroiam să le învăţ să înoate. La care am adăugat răsturnarea căldării cu aghiazmă la o Bobotează aprigă, incendierea cefei unui prieten, dată cu gaz, la deniile unui Sf. Paşti, înmormântarea puiului de curcă, mersul cu uratul la sărbătorile de iarnă,
obsesia magnetului şi câte şi mai câte !
Alte amintiri, depănate cu amicul Sandu, de la centru, despre „marile” noastre performanţe artistice şi sportive din anii 60 ai ultimului secol
din mileniul trecut !



Multe lucruri s-au mai petrecut de atunci şi până acum !?!
Când au fost toate astea ? Şi ce ne mai hărăzeşte viitorul ?
De ce să nu recunoaştem. În fiecare din noi e un Nică a lui Ştefan a Petrei.
Ne asemănăm, măcar la pozne, dacă nu şi la talentul de povestitor.
Chiar dacă nu toţi am trăit numai în libertatea satelor. Ce vremuri !?!
Totul e în schimbare. Timpurile moderne (!?!) îşi pun amprenta.
Chiţocul !
Parcă-i acela de atunci şi parcă nu e ceea ce văd ochii împăienjeniţi.

 
Fata părintelui, o zgâtie talentată şi plină de curiozităţi, ne prezintă realizările artistice. Pietre plate, alese cu mânuţa ei, pictate cu scene religioase.
Gândul îmi zboară, instantaneu, la prietenul aflat pe plaiuri americane.
Cu o fată la fel de talentată, urmaşă a tatălui ei, studentul-creator al basoreliefului de pe monumentul eroilor din curtea bisericii, ridicat în timpul când tata şi mama contribuiau cu toată dragostea la civilizarea locului.


Tot felul de lucruri ciudate.
În biserică se află un ceas pe perete. Unul identic este în casa părinţilor, goală acum, de la Bârlad. La mine, în Iancului există un altul asemănător !


  O iau prin pădurea Ograda Bisericii spre scoruşii pe care îi ştiam de copil.
Erau acolo. Semeţi, Singuratici. Drepţi ca lumânarea. Toţi trei.
Un pic mai bătrâni. Dar ce contează, la ei, 65 de ani ?

Al vostru,
Sergiu-Marian D. Găbureac
trecător prin Chiţocul Vasluiului

Mai multe despre Chiţoc şi multe altele, în curând, pe http://blogulluigabu.blogspot.ro/,  



joi, 6 septembrie 2012

PILULE SF




 
Ştiri de ştiri

 
Comisia de la Veneţia
[Curtea Constituţională a lui Barosso (!)],
vine săptămâna viitoare la Bucureşti să constate
că Băsescu a fost lovit la stat.
Să îi înveţe minte pe cei 7.403.836 de români,
care l-au repudiat pe preşedintele-javră.
 
  
 
Poliţia a declarat că s-au găsit arme ascunse în spatele
bibliotecii din Ferentari. Localnicii sunt în stare de şoc.
Nu ştiau că în Ferentari există bibliotecă publică ! 
(de fapt, sunt două – n.n.).


Am primit mai multe variante ale nunţii Eba.
Parcă am retrăi vremurile Mioriţei. 
  Numai bine !

LA ANIVERSARE !







 
Interviu cu Sergiu-Marian Găbureac
Biblioteca Metropolitană Bucureşti



Originar din Poieneşti (Judeţul Vaslui), Sergiu Găbureac, este, în prezent, voluntar la Biblioteca Metropolitană Bucureşti, unde a fost, ani buni, şef serviciu Dezvoltare Servicii publice. Evaluare Prospectivă. Marketing şi lector-formator la Centrul de Pregătire Profesională în Cultură din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, unde susţine cursurile : Imagine şi comunicare, Planificare, raportare şi evaluare, Legislaţie românească furnizoare de imagine pozitivă a bibliotecii.
Şi-a început şi consolidat experienţa profesională la Biblioteca Judeţeană - G.T. KIRILEANU - Neamţ unde a lucrat, în perioada 1976-2000, îndeplinind funcţiile de bibliotecar-metodist (1977-1980), şef serviciu la Relaţii cu publicul (1991-1998), bibliotecar public la Secţia Publicaţii în limbi străine (1989-2000). Pe parcursul carierei a urmat diferite cursuri de pregătire biblioteconomică, cursuri de arte vizuale, artă fotografică, de conservarea şi restaurarea publicaţiilor, cursuri de comunicare şi relaţii cu publicul ....
Este autorul a 16 cărţi (dintre care 14 publicate), a scris sute de articole, interviuri, materiale de ştiri, a colaborat cu reviste de specialitate şi a contribuit la editarea unor cursuri de biblioteconomie. De-a lungul timpului a desfăşurat o bogată activitate asociativă fiind membru fondator al Asociaţiei Naţionale a Bibliotecilor Publice din România (ANBPR) – preşedinte Filiala Neamţ, lider sindical, membru al Asociaţiei Bibliotecarilor şi Documentariştilor din România (ABIDOR) – secretar (2002-2011), secretar general al Federaţiei Filatelice Române (din 2006); membru în Comitetul Director al FFR (din 1996), membru în colegiul de redacţie al revistei Filatelia (din 2000); preşedintele Comisiei Naţionale de Cartofilie (FFR, 1996-2000); vicepreşedinte FFR (2000 - 2003); vicepreşedinte Asociaţia Filateliştilor Neamţ – 1982-2000; preşedintele Clubului Filatelic Piatra-Neamţ 1991-2000, membru al Academiei Mondiale de Filatelie (2008).
Dintre lucrările publicate:
- Compendiul cronologic al mărcilor poştale româneşti (1975-1995) (serial). Bucureşti, în Filatelia, 1992-1995.
- Catalog specializat al mărcilor poştale româneşti (1945-1994) (serial). Bucureşti, în Filatelia, 1992-1995.
- 333 de erori şi 33 de curiozităţi filatelice româneşti (1938-1994). Piatra-Neamţ, Tipostim, 1994.
- Piatra-Neamţ. Monografie ilustrată. (coautor). Piatra-Neamţ, Cetatea Doamnei, 1996.
- Prin Piatra-Neamţ de altădată, în Anuarul Grupului Şcolar Gh. CARTIANU, Piatra-Neamţ, 1998.
- La pas prin Piatra-Neamţ. Monografie-ghid turistic. Piatra-Neamţ, Cetatea Doamnei, 2001.
- Erori filatelice româneşti 1922 - 2000. Catalog. Partea I: 1922-1947, în 2000; Partea a II-a: 1947-1962, în 2003; Partea a III-a: 1962-1972, în 2005; Partea a IV-a: 1972-1989, în 2006; Partea a V-a: 1989-2000, în 2007. Piatra-Neamţ, Cetatea Doamnei, 2000-2007.
- Scurt curs de filatelie pentru începători (serial). Bucureşti, în Filatelia, 2003-2004.
- Piatra-Neamţ. Compendiu cartofil 1898-1938. Ed. I., 2003; Ed. a II-a, 2005; Ed. a III-a, 2007. Piatra-Neamţ, Cetatea Doamnei.
- Bârladul de odinioară. Compendiu cartofil 1898-1938. Piatra-Neamţ, Cetatea Doamnei, 2007.
- Curiozităţi filatelice româneşti (serial). Bucureşti, în Filatelia, 2007-2008.
- România. erori filatelice 1903-2006. Catalog specializat ilustrat. Bucureşti, Biblioteca Bucureştilor, 2008. (Medaliat cu argint la Expoziţia Mondială de Filatelie PRAHA 2008)
- Bârladul odinioară şi-n zilele noastre. Album-monografie. Bucureşti, Biblioteca Bucureştilor, 2008.
- Prin Ţara Moldovei de Jos. Bârlad – Huşi – Vaslui. Compendiu cartofil 1898-1938. Bucureşti, Biblioteca Bucureştilor, 2009.
- România. curiozităţi şi varietăţi filatelice 1903-2006. Catalog specializat semiilustrat. Bucureşti, Biblioteca Bucureştilor, 2010.
- Crizele şi biblioteca publică. Sibiu, Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu, 2010 (Conferinţele Bibliotecii ASTRA, nr. 66/2010).
- Paşi prin Piatra-Neamţ. Album-monografie. Bucureşti, Biblioteca Bucureştilor, 2011. (Medaliat cu vermeil la Expoziţia Naţională de Cartofilie TOMIS 2011).
Pentru contribuţiile sale în domeniul literaturii şi educaţiei biblioteconomice şi pentru activitatea desfăşurată în domeniul filatelic a fost răsplătit cu peste 50 de diplome şi medalii, a primit două diplome de recunoştinţă acordate de Primăria Municipiului Piatra Neamţ (1998, 2004), Brevet şi decoraţie Meritul cultural, cl. a III-a (2006), Certificat şi Brevet de Revoluţionar (1995, reconfirmat 2007).
 
Liliana Moldovan (L.M.): - Domnule Sergiu Găbureac, cu prilejul Conferinţei ANBPR din 12-14 mai, de la Baia Mare, aţi făcut o afirmaţie care a intrigat, probabil, mulţi participanţi. Spuneaţi atunci că „serviciile de bibliotecă nu s-au prea schimbat în cei 2600 de ani de la apariţia primei biblioteci publice în actualul program Homo sapiens. S-au schimbat mult tehnologiile, tipurile de suport pentru informaţii, dar asta  e o altă problemă”. Cu toate acestea, cum reuşeşte biblioteca publică să îşi exercite funcţiile civilizatoare dacă nu prin intermediul unui sistem inovator de servicii, diferit de cel tradiţional ?
 
Găbureac Sergiu - Marian (GSM): - Nu am intrigat prea mulţi, fiind bibliotecari profesionişti, cu vechi state de serviciu şi multă experienţă. Privind exercitarea funcţiilor civilizatoare aş putea răspunde concis. Prin profesionalizarea continuă a acestor servicii specifice bibliotecii publice.
Biblioteca publică nu are probleme cu oferta serviciilor asigurate membrilor comunităţii, ci cu infrastructura şi cu personalul de specialitate dintr-o anumită localitate, pentru a putea dezvolta aceste servicii. Deoarece există servicii de bibliotecă care nu au fost introduse, tocmai din aceste cauze, la o anumită bibliotecă publică dintr-o anumită localitate.
Spre exemplu, lui Socrate i se duceau acasă anumite cărţi de la biblioteca publică, care se afla vizavi de Senat. Era recunoscut ca o valoare a cetăţii, dar avea probleme locomotorii şi i se făcea acest serviciu. După aceea i s-a dat paharul cu cucută eco !
Din păcate, servirea la domiciliu cu documente de bibliotecă este un serviciu ca şi inexistent în bibliotecile noastre publice. Ca şi împrumutul interbibliotecar. Vă asigur că nu este oraş în România în care să nu existe persoane cu dizabilităţi locomotorii cu intense preocupări de interes comunitar, naţional, care să nu aibă nevoie de un asemenea serviciu. Persoane care contribuie din plin la evoluţia comunităţii, naţiunii, prin creaţiile şi ideile lor. Nu vorbesc aici de cei pasionaţi de lecturi uşoare, singuri şi imobilizaţi la domiciliu. Toţi merită atenţia noastră. Pentru asta, însă, trebuie personal specializat, cu o bună cultură generală, cu bune cunoştinţe de psihologie umană, buni comunicatori şi cu o mare dragoste faţă de oameni.
Revenind la funcţia civilizatoare, orice serviciu de bibliotecă trebuie să aibă, înainte de toate, o bună acoperire în calitatea colecţiilor bibliotecii, a tehnologiilor necesare livrării informaţiilor solicitate, în bănci proprii de date, precum şi asigurarea unor spaţii moderne, în care să fie primiţi utilizatorii. Iar înainte de toate, să fie asigurată calitatea personalului angajat pentru servirea membrilor comunităţii cu informaţiile, documentele, cărţile de care au nevoie. Omul sfinţeşte locul !
De aceea, mă aliniez celor care afirmă că serviciile de bibliotecă publică, la nivel mondial, sunt vechi de când s-a democratizat informaţia în programul actual al Terrei.
Dar e în firea omului să reinventeze tot timpul, să schimbe sintagme, dar oferta de bază a serviciilor e aceeaşi. Mulţi, mai ales bibliotecarii tineri, şi e firesc acest lucru, cred că inventează ceva nou. Dar tot cu fiecare zi află că multe dintre tehnologiile actuale au mai fost folosite de alţii cu milenii în urmă.
Din bibliotecile Orientului Apropiat de acum 3-4-5-6 mii de ani: Ninive, Assur, Ur, Shadupun, Babilon … redescoperite abia de vreo două sute ani, s-a tradus extrem de puţin. Mai există mayaşii, Tibetul, colecţiile secrete ale Vaticanului … Nici cu interpretarea textelor scrise de anticii greci şi romani nu stăm prea bine. Peste 90% din acele texte s-au pierdut. Pe măsură ce ştiinţa descoperă „noul”, multor texte, desene, construcţii … le dăm o nouă interpretare şi nu mică este mirarea când constatăm că „noutatea” de ultimă oră sau generaţie era descrisă deja de alţii cu mii de ani în urmă. Amintiri despre viitor nu este o sintagmă fără acoperire, deşi mulţi au luat-o ca un titlu reuşit de carte. Găsim tot mai multe informaţii despre operaţii pe cord deschis, pe creier, laser, comunicaţii interstelare, zboruri în cosmos, tratamente medicale …
Tradiţional sau novator poate fi doar suportul pe care se află informaţia, povestea, imaginea, sunetul. Nu trebuie confundate serviciile tehnice, noile tehnologii şi căi de comunicare (calculator, copiator, scanner, internetul cu tot felul de aplicaţii etc. etc.) sau aparatura, multe utilizate, de altfel, în orice altă instituţie, cu serviciile specifice bibliotecii publice.
Nu tipul de suport este cel care face diferenţa. Până la urmă tot suportul hârtie rămâne baza, cum spunea directorul Bibliotecii Congresului American aflat în vizită în România. Putem da exemple de tipuri de suport sau de comunicare contemporane, care au apărut şi dispărut în doar câţiva ani. Mai ţineţi minte discheta ?
Dacă nu avem sursa de energie, şi nu orice fel de energie, ce facem cu toate aceste tehnologii ?
 
L.M.: - Un exemplu de manifestare biblioteconomică novatoare, a fost, organizarea în toamna anului trecut a proiectului „Noaptea bibliotecilor”, acţiune organizată la nivel naţional. Nu ştiu dacă în cadrul ANBPR s-a făcut o evaluare a impactului comunitar al acestui eveniment, dar aş dori să aflu cum a fost receptată „Noaptea bibliotecilor” de publicul care frecventează Biblioteca Metropolitană Bucureşti. Îşi află rostul manifestările de acest gen ?
 

Sediul central
 
GSM: - Noaptea bibliotecilor nu este un serviciu de bibliotecă. Este un proiect cultural, ca multe altele, pe acre îl încadrăm la capitolul promovarea serviciilor de bibliotecă şi a instituţiei. Este, dacă vreţi, o bombă publicitară. Sună bine ! Prima ediţie am organizat-o la Biblioteca Metropolitană Bucureşti în 2010. I-am imitat, de fapt, pe cei cu Noaptea Muzeelor. Am avut plăcuta surpriză să avem, în acea noapte, aproape 50 de utilizatori. Până şi reporterii, care ne-au trecut pragul în acea noapte, au rămas miraţi. Ediţia din 2011 a cuprins un calup mare de manifestări. Aici partenerii noştri au avut un cuvânt greu, reuşind prin ofertele lor culturale să atragă sute de utilizatori ai serviciilor bibliotecii, precum şi alt public. Dintre aceştia din urmă, mulţi au devenit utilizatorii noştri permanenţi.
 
L.M.: - Nu este un secret realitatea că bibliotecile publice, cu toate oportunităţile oferite de programul Biblionet, au o imagine şubrezită de convingeri învechite care asimilează încă bibliotecarul ideea unui „şoarece de bibliotecă”.
 
GSM: - Ce bine ar fi ca actualul bibliotecar să fie un „şoarece de bibliotecă” clasic ! Gen Demetrios din Phalera, Euclid, Ptolomeu, Eratosthene, Plotinus, Archimede, Galen, Strabon, Herodot, Teocritus, Philo … toţi fiind, la bază, bibliotecari.
Din nefericire, multe probleme sunt legate tocmai de pregătirea generală şi profesională a unui bibliotecar public. În general, societatea românească parcurge, de mai multe decenii, un drum involutiv. Ne convine, nu ne convine asta e realitatea. Gradul de educaţie este tot mai precar, de aici tot mai multe probleme legate de convieţuirea în comun a oamenilor. Mai ales în zonele urbane, centrale sau periferice. Trecem prin tot soiul de crize, criza morală având consecinţe negative pe termen lung. Toate acestea nu puteau să nu se răsfrângă şi asupra bibliotecii publice. Să nu disperăm, există, încă, în multe biblioteci, personal bine pregătit, ceea ce atenuează perspectiva decăderii acestei instituţii civilizatoare. Mai ales în marile comunităţi urbane.
 
L.M.: - Ce strategii de marketing ar trebui inventate pentru a schimba imaginea acestor instituţii în comunitate şi pentru a atrage noi beneficiari ?
 
GSM: - Este falsă ideea că biblioteca publică are o imagine şubrezită. Poate vorbim de o bibliotecă dintr-o anumită localitate. Acolo, însă, problema e generalizată. Toate instituţiile publice ale acelei localităţii sunt în metastază. Începând cu primăria. Nu sunt puţine asemenea localităţi în România.
O construcţie ultramodernă, tehnologii şi aparatură de ultimă oră, bănci de informaţii profesioniste, colecţii permanent aduse la zi şi un personal profesionist, înlătură imaginea la care faceţi referire.
Publicitatea vine de la sine, deoarece într-o asemenea instituţie se derulează marea majoritate a proiectelor culturale importante ale unei localităţi. Vedeţi ce se întâmplă în cele 8-9 localităţi din România în care s-au construit astfel de biblioteci.
Chiar dacă nu sunt respectate şi celelalte deziderate amintite, bibliotecile din aceste oraşe trăiesc o viaţă nouă, cu impact deosebit în comunitate. Este meritul acelor autorităţi locale, care au conştientizat rolul important al celui mai important furnizor de informaţii şi lectură din toate domeniile. Menţionez bibliotecile publice de rang judeţean din Maramureş, Constanţa, Argeş, Cluj, Sibiu, Neamţ, Vâlcea, multe dintre filialele Bibliotecii Metropolitane Bucureşti ş.a.
Recent şi statul român are o realizare în domeniu. Biblioteca Naţională a României. Chiar dacă nu e o bibliotecă publică, ea are deja o bună vizibilitate în comunitatea bucureşteană. Din păcate, nu există, nici la această oră un program de construire a unor spaţii funcţionale pentru bibliotecile comunale.
Vorbeaţi de programul BIBLIONET. Unde să fie amplasat modulul standard de 10 calculatoare şi alte periferice, dacă 95% dintre bibliotecile comunale au un spaţiu sub 100 mp ? Şi atunci, ajungem la compromisuri de genul tăierii modulului, dăruit de fundaţia americană Bil&Melinda Gates, în două, în trei, în patru … până încape ! Iar imaginea generală a bibliotecii publice are de suferit. Numai intră în discuţie obtuzitatea unor primari ! Ce strategii să mai aplici, când legea nu este aplicată în această privinţă ? Cu o lege fără dinţi şi decidenţi indiferenţi nu ai ce face !
 
LM: - Ce înseamnă să fii bibliotecar public în România secolului XXI ?
 
GSM: - E greu şi uşor de răspuns la această întrebare. În momentul în care te simţi util pentru membrii comunităţii la dispoziţia cărora stai cotidian, ai o satisfacţie a muncii care te face să uiţi de condiţiile, de multe ori, insalubre în care lucrezi sau de salarizarea subţire, subţire. Peste 80% dintre bibliotecarii publici din România lucrează în astfel de condiţii, afectaţi de lipsa spaţiilor specifice unei biblioteci publice, a tehnologiilor, a aparaturii, a documentelor de bibliotecă …
Cum să nu simţi o frustrare când vezi cum este tratată, în lumea civilizată a Uniunii Europene, profesia de bibliotecar şi biblioteca în ansamblul ei ?
Revin asupra pregătirii în interes personal a fiecărui bibliotecar public. Numai printr-o foarte bună pregătire şi menţinerea legăturii cu toţi factorii civilizatori ai comunităţii (cadre didactice, preot, medicul de familie, poliţistul comunitar ş.a.) poţi contribui la evoluţia comunităţii în care îţi duci traiul cel de toate zilele.
 
LM: - Prin ce diferă portretul bibliotecarului român de cel al unui bibliotecar dintr-o ţară europeană dezvoltată ?
 
GSM: - Diferenţele nu sunt mari. În marea majoritate a cazurilor. Bibliotecarii publici români sunt extrem de receptivi şi au dorinţa meseriei bine făcute. Am remarcat şi remarc acest lucru, ca lector la Centrul de Perfecţionare Profesională al Ministerului Culturii. Dacă e să vorbim de diferenţe, există o mare diferenţă în privinţa salarizării şi a condiţiilor de muncă. Dar, în România, nu numai bibliotecarii sunt prost plătiţi, ci toţi factorii civilizatori.
Noi, românii, traversăm momente grele alimentate neîntrerupt de apocalipsele lansate de mass media. Ştirile de la ora 5 s-au întins pe durata celor 24 de ore. Pe lângă proasta guvernare se mai adaugă şi criza mondială care îşi arată colţii. Deşi nu ar fi cazul la noi, când ai avut finanţări de ordinul a zeci de miliarde de euro. Plus resursele minerale şi umane pe care le are România. De aici porneşte totul.
Responsabilitatea bibliotecarului public în asemenea condiţii este uriaşă. Fiecare serviciu al său pentru membrii comunităţii poate determina o schimbare în bine, o mulţumire spirituală sau materială pentru utilizatorii care calcă pragul bibliotecii publice.
 
    Sediul central
 
LM: - Aveţi o experienţă biblioteconomică bine conturată, formată pe parcursul a zeci de ani petrecuţi la Biblioteca Judeţeană – G. T. Kirileanu – Neamţ (1976-2000), continuată, din anul 2000, la Biblioteca Metropolitană Bucureşti. Prin ce v-a atras această meserie ? Cum v-a şlefuit personalitatea ?
 
GSM: - Mă aflu la capăt de drum biblioteconomic. Deşi simt că aş mai putea servi comunitatea în mod profesionist. Şi o voi face în mod voluntar. Am ajuns să practic meseria de bibliotecar public din întâmplare. Mi s-a sugerat că aşa e bine, întrucât locuri în învăţământ (tocmai susţinusem, în 1975, examenul de definitivat) nu se conturau în următorul deceniu. Aşa a şi fost. Când a apărut postul în învăţământ în Piatra-Neamţ, eram demult cucerit de activitatea ca bibliotecar public.
Atracţia nu a fost la angajare. A venit după aceea. Am simţit, pe parcurs, că pot face mult pentru oameni, fără a fi într-un sistem organizat, tip şcoală. Am avut şi de la cine învăţa acest lucru şi le sunt veşnic recunoscător înaintaşilor.
Noi am avut o şcoală biblioteconomică foarte bună. Cu largi posibilităţi de exprimare teoretică. Realitatea a fost cea care ne-a împiedicat, însă, pe mulţi să ne împlinim visele tinereţii şi să aplicăm cele învăţate. Mulţi au părăsit sistemul din varii motive. Din fericire, nu mă număr printre aceia. Destinul mi-a oferit satisfacţii profesionale nenumărate.
Am lucrat de la bun început într-o bibliotecă nouă, singura construită în România în timpul comunismului. Special pentru a fi bibliotecă. Am avut mulţi colegi cu experienţă şi alţii tineri, cărora le plăcea meseria. Am trecut prin etape şi programe extrem de provocatoare. Un exemplu. În mai 1974 au fost desfiinţate bibliotecile comunale. Am fost coordonatorul reînfiinţării lor, din 1977, la nivelul judeţului Neamţ. Alt exemplu. Modernizarea serviciilor şi introducerea celor absente până atunci. Atât la Piatra-Neamţ iar din 2002, a început reforma în Biblioteca Metropolitană Bucureşti, cea mai mare bibliotecă publică a ţării. M-am implicat peste tot cu toată priceperea mea la realizarea programelor şi proiectelor derulate. Repet, destinul a fost generos cu mine. Şi în plan profesional şi în plan personal.
Cum mi-a şlefuit meseria practicată personalitatea ? Greu de răspuns la această întrebare. Cred că e vorba mai mult de o recunoaştere a muncii depuse, a realizărilor şi a participării la viaţa comunităţii. Asta rămâne la aprecierea celor din jur. Nu mă consider o personalitate. Sunt un om normal.
 
LM: - Dincolo de munca de bibliotecar sunteţi un filatelist pasionat şi un productiv autor de studii, eseuri, cărţi de specialitate. Cum se împacă aceste preocupări şi ce alte pasiuni mai aveţi ?
 
GSM: - Trebuie să recunosc. Sunt virusat rău de tot. Cele mai multe cărţi le-am dedicat filateliei şi cartofiliei. Realizarea primului catalog filatelic specializat pentru mărcile poştale româneşti moderne şi contemporane, pentru care i-am dedicat nopţi şi zile din totalul a vreo 35 de ani din existenţa mea, constituie o mare bucurie. Şi nu numai pentru mine. La care adaug albumele-monografice dedicate Bârladului copilăriei şi adolescenţei mele şi oraşului de la poalele Cozlei, Pietricicăi şi Cernegurei, Piatra-Neamţ, unde am trăit şi muncit 28 de ani. De ce cartofilia ? Întrucât cărţile poştale ilustrate topografice 1894-1938 sunt dovezile vizuale incontestabile ale unei Românii, conectată din plin la Europa. Pe atunci, consider că fiecare bibliotecă publică, cel puţin de rang judeţean, ar trebui să aibă asemenea colecţii. Cuvinte, despre acele timpuri, se mai găsesc prin diverse cărţi, cu un conţinut mai mult sau mai puţin subiectiv, imagini, însă, se găsesc extrem de puţine. Iar o imagine face cât o mie de cuvinte, o aserţiune cu care sunt total de acord.
Când şi cum am scris atâtea ? Un alt bibliotecar român, Paul Goma, a dat o sentinţă: „A fi talentat, înseamnă a avea timp !” Nu sunt un om talentat, dar am găsit timp. Pe lângă timpul pierdut. Mult mai mult.
Alte pasiuni ? Nu le pot numi pasiuni, dar m-a interesat şi încă mă interesează multe. De la geografie, literatură, paleoastronautică, ozn-uri, istorie, artă, sport, politică până la ceea ce se întâmplă prin România, prin lume şi univers. De la ce întâmplă mie până la ce se petrece cu semenii noştri. Profesia de bibliotecar m-a obligat la toate astea. Mai bine zis datorită acestei meserii sunt ceea ce sunt. După cei şapte ani de-acasă şi cei de şcoală.
   
LM: - Cărţile au fost şi sunt create - cred eu – pentru a alunga ignoranţa din lume şi pentru a scoate tot ce e mai bun din oameni. Aveţi vreun autor ori o carte preferată care v-a marcat definitiv şi pe care aţi citi-o la nesfârşit ?
 
GSM: - Cărţile sunt memoria umanităţii. Cu bune, cu rele. Din păcate neştiutorii de carte au ajuns la un procent îngrijorător. Statisticile reale vorbesc de un procent de 30% pentru România. Iar din cei 70% ştiutori de carte, doar vreo 50 de procente înţeleg corect sensul / sensurile textului citit. Nu ştiu cât e de adevărat, dar după cum merg lucrurile, înclin să cred că există ceva adevăr în astfel de ştiri.
Eram student şi aveam pe lect. univ. Ilie Dan conducător de an (diriginte). Eram un grup care ne tot învârteam jurul lui. Cu ajutorul său am cunoscut toate tipurile de biblioteci de prin Copou şi alte instituţii. Odată ne-am gândit să-l întrebăm care sunt primele zece cărţi ale lumii. Eram în anul al treilea şi ni se părea că terminasem cu literatura română. O aveam la degetul mic ! Minte crudă ! Mult timp a evitat răspunsul, deşi i-am repetat întrebarea de mai multe ori. Când credeam că nu va mai răspunde vreodată, ne-a dat o listă. Cu o N.B. la final. „Mie mi-au trebuit, ani de zile, decenii, să citesc vreo câteva sute de sute ca să pot da răspunsul la ceea ce-mi cereţi voi. Şi tot nu sunt prea sigur.” Ei, voi cărţi, voi cărţi ! Ca să-l parafrazez pe Esenin.
Să vă răspund la întrebare. Rar mi s-a întâmplat să citesc o carte sau să văd un film de două ori. Recunosc că am încercat, dar recitirea textelor sau revederea secvenţelor mă determinau să renunţ. Şi cu filmele, artistice sau documentare, am mari probleme. De multe ori am acel sentiment de deja vu. Cred că ceva nu funcţionează cum trebuie în soft-ul meu !
Fiind filolog la bază am citit multă beletristică, dar şi din alte domenii. De bună sau de proastă calitate. Utilizatorii mei mă obligau. De multe ori. „Citeşte-o neapărat pe asta! E teribilă! E incendiară !” Nu poţi refuza un utilizator. Că, apoi, te chestionează !?!
Când mai ai şi oarece înclinaţie spre filozofie, adică a-ţi da cu părerea, lucrurile ajung departe. E atât de uşor să pui de un simpozion cu 3-4 utilizatori, cum nu vă închipuiţi!
La apariţia pe piaţă a scrierilor lui Alvin Toffler sau Dan Braun, eram bine tăbăcit. Tatăl meu, preotul Dimitrie, mă punea să citesc Biblia. Bineînţeles, nu înţelegeam nimic. Totul mi se părea un basm cu repetări la nesfârşit. Nici acum nu cred că o înţeleg prea bine. Rămâne însă cartea cărţilor. Revin, deseori, la anumite texte din primele cinci cărţi. Programul de bază pentru actuala civilizaţie. Greu de respectat! De toată lumea.
Nu pot vorbi de un scriitor preferat, doar despre romane, schiţe, povestiri, poezii, piese de teatru care mi-au plăcut. E ca şi în muzică, pictură, sculptură, sport, cinema, politică ... Sunt foarte multe pentru a le putea menţiona aici. Tache, Ianke şi Cadâr, Gog sau Constantin avea o trompetă se numără precis între ele.

  LM: - Din multitudinea cărţilor pe care le-aţi parcurs v-aţi însuşit vreun cuvânt de înţelepciune, o vorbă de duh, ori vreun principiu existenţial care să vă ghideze în viaţă ?
 
GSM: - Cred că da. „Iubeşte-ţi aproapele” cu toate derivatele sale. Este ceea ce dă sens vieţii şi te face să te simţi împlinit. De aceea am şi menţionat piesa lui Victor Ion Popa. O capodoperă a unui mod de viaţă definitiv pierdut. Din ce în ce mai mulţi semeni nu ştiu să-şi trăiască segmentul de viaţă hărăzit şi îşi complică singuri viaţa.
 
LM: - Dar o întrebare la care aţi dorit mereu să răspundeţi şi care nu v-a fost pusă niciodată, există ?
 
GSM: - Mi s-au pus mii şi mii de întrebări. Asta e condiţia bibliotecarului public. Mai grele sunt răspunsurile. Deşi un bibliotecar bun are întotdeauna cel puţin trei variante de răspuns. Sincer să fiu nu m-am gândit la aşa ceva. Poate după ce mai trece ceva timp prin mine. Sau eu prin el. Toate bune !
 
A consemnat Liliana Moldovan
Așii Români  click pe 


 Este, într-adevăr, un cadou plăcut, acum la 65 de ani şi la ieşirea din sistem, după mai bine de 40 de ani de muncă în folosul comunităţii. Voi rămâne alături de biblioteca publică cât mă vor duce mintea şi picoarele. Este una dintre meseriile cele mai frumoase din lume. Nu tocmai uşoară prin complexitatea ei, dar cu mari satisfacţii. Nu există mulţumire mai mare pentru un bibliotecar public, decât oferirea promptă a unei informaţii utile sau unui document de bibliotecă necesar celui care îl solicită.

O bucurie, pe care o împărtăşesc cu Dumneavoastră. 
Toate bune !